Preacuviosul Or a ajuns la desavîrsire prin lucrarea tuturor neovintelor monahicesti. Cînd s-a întarit întru toata sfînta vietuire si a dobîndit masurile sfinteniei celei din singuratate, el a început sa întemeieze, încetul cu încetul, mai multe mînastiri, fâcîndu-se mare si minunat povatuitor si învatator multimii de monahi ce au venit sa se mîntuiasca întru ele. Marele Rufin, care a venit sa îl cerceteze pe vestitul Avva Or îl descrie pe acesta astfel: "La aratare semana cu un înger al Domnului - el era în vîrsta de nouazeci de ani, iar barba lui lunga era alba ca zapada, înfatisarea lui exterioara era minunata. Privirea lui stralucea cu o lumina mai presus de fire." Avva Or vedea adesea îngeri ai lui Dumnezeu. El mai cu seama se nevoia sa nu cuvinte niciodata vreun lucru neadevarat. El a fost ispitit cumplit de legiunile dracesti, dar le-a biruit pe toate, cu trezvie si cu mare vitejie. El a primit în fiecare zi Sfînta împartasanie. Odata au venit la el ucenicii lui si i-au zis ca este Marea Sarbatoare a Sfintei învieri, care trebuie praznuita. Auzind acestea, Preacuviosul Or a iesit afara, si-a înaltat mîinile la cer si a petrecut trei zile neîntrerupte în rugaciune. Apoi le-a zis ucenicilor lui: "Asa trebuie sa praznuiasca monahul Sfînta înviere a Domnului: sa-si ridice mintea la El si întru duhul mintii sa se uneasca cu Dumnezeu." Sfîntul Preacuvios Or s-a odihnit întru cele vesnice la batrîneti foarte adînci, cam pe la anul 390 dupa Hristos.




Back

PayPal