Cuviosul acesta Pavel a fost fiul împaratului Mihail Kiropalates. Din stirpe imperiala fiind, înzestrat cu o rara întelepciune, cu uimitoare blîndete, si beneficiarul unei educatii foarte înalte, Procopie (caci acesta a fost numele lui în lume) i-a uimit în tineretea lui pe toti înaltii demnitari si învatati din Constantinopol. In una din chartele sale împaratul Roman cel Batrîn 1-a numit pe Procopie «cel mai mare dintre toti filosofii». Temîndu-se sa nu-si piarda sufletul din pricina mîndriei ce îi putea veni din marele lui prestigiu, si nedorind sa se vatame de slava omeneasca, acest tînar stralucit si-a schimbat tinuta imperiala pe niste zdrente si a intrat în Sfîntul Munte Athos. Aici el a fost tuns în monahism de marele Avva Cosma, cela ce se numara în rînd cu sfintii. Dupa ce s-a nevoit multi ani întru sihastreasca viata, Sfîntul Cuvios Pavel a refacut Mînastirea Hiropotamul si a întemeiat Mînastirea Sfîntului Pavel, unde a adormit întru Domnul la batrînete adînca. Cînd s-a savîrsit aceasta ctitorie, împaratul Roman a trimis în dar obstii de monahi o mare parte din Lemnul Sfintei si de viata facatoarei Cruci, care se pastreaza în aceasta mînastire pîna în ziua de astazi. Se spune ca Sfîntul Cuvios Pavel a predicat Evanghelia în Macedonia si în Serbia. El a luat multe chinuri de la raul împarat Leon Armeanul, luptatorul împotriva sfintelor icoane [iconoclastul]. Sfîntul Cuvios Pavel a trecut la vesnica si fericita odihna la anul 820. La vremea mortii lui, el le-a zis fratilor: «Iata ceasul pe care 1-a dorit totdeauna sufletul meu, si de care atîta sa temut trupul meu.»




Back

PayPal