Sf. Mucenic Ipolit

Sfîntul Ipolit a fost conducator militar si comandat responsabil de supravegherea tuturor închisorilor din Roma. El s-a nascut si a crescut pagîn. Cînd Sfîntul Mucenic si Arhidiacon Lavrentie a fost aruncat în închisoare, lui Ipolit i s-a poruncit personal de catre împarat sa îl pazeasca cu deosebire pe acest prizonier, Lavrentie. Asa s-a facut ca Ipolit a vazut cu ochii lui cum Sfîntul Lavrentie i-a redat vederea orbului din nastere Lucillus, si cum i-a vindecat pe multi altii închisi acolo care erau bolnavi, si care cu totii au crezut astfel în Hristos. Atunci cînd si Ipolit a primit Sfîntul Botez din mîinile Sfintului Lavrentie, el a avut o vedenie pe care a povestito: „Eu am vazut suflete nevinovate petrecînd într-o mare fericire, în ceruri." Ipolit 1-a luat apoi pe Sfîntul Lavrentie acasa la el, unde Sfîntul Arhidiacon i-a botezat toata familia si toata casa (cu totul nouasprezece persoane, inclusiv batrîna guvernanta Concordia). Cînd Sfîntul Lavrentie a fost taiat pentru Hristos, Ipolit a luat noaptea trupul mucenicului, 1-a înfasurat într-un giulgiu, si 1-a îngropat cu cinste. Dar lucrul acesta a ajuns pîna la urma la urechile lui Decius. De aceea, în a treia zi dupa martiriul lui Lavrentie, Ipolit a fost si el arestat si adus înaintea împaratului Decius. El a refuzat cu tarie sa se lepede de Hristos, si pentru aceasta a fost batut peste gura cu pietre. Dupa aceasta, împaratul a poruncit ca Ipolit sa fie dezbracat complet de haine si biciuit cu scorpioane [bici din streanguri cu ghimpi, cu mîner curb precum coada unui scorpion]. Gol aflîndu-se înaintea împaratului, Ipolit i-a strigat: „Gîndesti ca m-ai dezbracat de haine, împarate, dar tu de abia acum ai început sa ma îmbraci!" Ei 1-au întins apoi la pamînt si 1-au batut fara mila. Singurul raspuns pe care îl dadea Ipolit era mereu format din doua cuvinte: Sînt Crestin. Cînd a auzit ca toata casa lui Ipolit primse Sfîntul Botez, bestialul Decius a poruncit arestarea tuturor membrilor familiei si a tuturor servitorilor. Atunci batrîna Concordia a zis catre împarat: „Noi preferam moartea împreuna cu stapînul nostru, cea onorabila si demna, întru Credinta Crestina, mai curînd decît sa traim acoperiti de dezonoare cu tine, care esti necurat." Pentru aceasta Concordia a fost ucisa prima, iar dupa ea si ceilalti optsprezece membri ai familiei si casei lui, toti sub ochii lui Ipolit. La urma pe Ipolit 1-au legat de un cal salbatic care 1-a tîrît în galop peste pietrele drumului pîna cînd mucenicul si-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.