Sfînta Olimpiada Diaconita s-a nascut la Constantinopol dintr-o familie imperiala. Tatal ei, Anysius Secundus, a fost senator, iar mama ei a fost fiica vestitului aristocrat Evlavie, care este mentionat în viata Sfmtului Nicolae Facatorul de Minuni. Ajungînd la vîrsta cuvenita, Olimpiada a fost logodita dupa un barbat nobil din lumea ei, care a murit însa mai înainte ca sa aiba loc cununia, împaratul si unele persoane din cercurile imperiale au încercat zadarnic sa o sileasca pe Olimpiada sa contracteze o alta casatorie. Ea nu a mai voit deloc aceasta, ci s-a dedicat pe sine cu totul vietii celei placute lui Dumnezeu, jertfind pururea imensele ei averi si proprietati în scopul propasirii bisericilor, mînastirilor, si miluirii saracilor. Ea a slujit ca Diaconita a Bisericii în timpul Patriarhului Nectarie, si mai apoi, al Sfîntului loan Gura de Aur. Cînd Sfîntul loan Gura de Aur a fost osîndit la ucidere în exil, el a sfatuit-o pe Olimpiada sa ramîna în Biserica,slujind-o ca si mai înainte, indiferent cine avea sa fie ridicat Patriarh în locul lui. Dar de îndata ce Sfîntul Gura de Aur a fost izgonit din Biserica lui, a izbucnit un incendiu cumplit care a ars biserica si multe cladiri oficiale din capitala imperiala. Dusmanii Sfîntului loan Gura de Aur au acuzat-o pe nobila si sfînta Olimpiada cum ca ea ar fi fost initiatoarea incendiului. Olimpiada a fost surghiunita de la Constantinopol la Nicomidia, unde a murit în anul 410. Ea a cerut prin testament ca dupa moarte trupul ei sa fie pecetluit într-un sicriu si aruncat în mare, astfel încît sa îl poarte valurile la malul pe care îl va voi Dumnezeu. Sicriul a fost aruncat la mal în cetatea Vrochthoi6, unde se afla o biserica închinata Sfîntului Apostol Toma. De-a lungul veacurilor sfintele ei moaste au avut puterea lucrarii de mari minuni. Din exilul sau Sfîntul loan Gura de Aur a trimis Diaconitei sale, exilate si ea, minunate si memorabile scrisori care mîngîie si astazi pe toti cei care sufera prigoniri pentru dragostea dreptatii lui Dumnezeu. Printre altele, Sfîntul loan Gura de Aur a scris: «Acum sînt fericit, nu doar pentru ca tu ai scapat de boala, cît mai ales pentru ca înduri cu noblete si curaj toate suferintele, pe care le numesti lucruri de nimic; aceasta este întradevar caracteristica sufletului puternic, acestea sînt cu adevarat roadele adevaratei vitejii. Caci nu numai ca înduri cu curaj nenorocirea, dar nici macar nu o bagi de seama atunci cînd vine, si, fara nici un efort deosebit, fara tulburare si fara chin, tu nici macar nu o comunici celor care sînt cu tine, ci o calci în picioare si te bucuri în tacere. Aceasta este dovada celei mai mari întelepciuni.» (Scrisoarea a VI-a).




Back

PayPal