Pe cînd era monah în Muntele Sinai, Anastasie a fost ales Patriarh al Antiohiei, în timpul domniei împaratului lustinian. El a fost ridicat de obstea credinciosilor la acest înalt rang datorita marilor sale virtuti personale: curatenia vietii, marea învatatura duhovniceasca si credinta lui puternica ce nu se pleca nici unui compromis. Dar dupa ridicarea lui în scaunul patriarhal însusi împaratul lustinian a cazut prada ereziei dochetiste. Eutihie, Patriarhul Constantinopolelui, împreuna cu Preafericitul Anastasie, au protestat puternic împotriva acestei erori a împaratului, împaratul 1-a alungat în surghiun pe Eutihie, si a voit sa-1 alunge si pe Anastasie, dar nu i-a putut gasi acestuia nici cea mai mica pata de comportament sau caracter. Totusi, dupa ce lustinian a murit, pocaindu-se mai înainte de aceasta de ratacirea lui si rechemîndu-1 pe Eutihie din surghiun si reinstalîndu-1 în tronul lui patriarhal, succesorul sau, Iustin, a pus în aplicare infamul plan de surghiunire a lui Anastasie pe baza unor calomnii grosolane. Anastasie a ramas în surghiun timp de douazeci si trei de ani, dar a fost reinstalat în scaunul sau patriarhal din Antiohia în timpul împaratului Mauriciu. El a pastorit Biserica lui Dumnezeu timp de înca sase ani si si-a încheiat viata pamînteasca în anul 599.




PayPal