Sf. Cuvios Malhu

Sfîntul Cuvios Malhu s-a nascut lînga Antiohia, într-o familie de lucratori ai pamîntului. El înca din cea mai frageda tinerete si-a închinat viata lui Hristos. Dar s-a întîmplat ca într-o împrejurare a cazut prada în mîinile arabilor, care 1-au luat în sclavie, si 1-au însurat cu forta, sub amenintarea cu moartea, cu o femeie de rasa neagra. Prin marea si fierbintea credinta a lui Malhu, precum si prin lucrarea lui Dumnezeu si prin întreaga întelepciune a acelei femei, ei doar s-au prefacut fata de acei pagîni stapîni de sclavi ca sînt sot si sotie, în taina ei vietuind numai ca frate si sora. Dupa multi ani de robie la acei pagîni, Malhu si femeia s-au sfatuit în taina sa scape cu fuga din acea sclavie, si si-au dus la îndeplinire planul, caci dupa atîta vreme arabii aveau încredere în ei, si puteau lipsi si cîte o luna de la pestera lor, la lucrul pastoririi turmelor de oi si capre. Cu toate acestea, dupa putine zile, arabii au prins de veste si au trimis un om plin de salbaticie sa alerge pe urmele lor si sa-i prinda. Ei s-au adapostit atunci, de frica, într-o pestera adînca si întunecoasa. Dar intrînd au vazut înauntru o leoaica cu puii ei, si s-au lipit înspaimîntati de perete. Dumnezeu însa a pazit pe cei care au pazit în pustie poruncile Lui. Caci leoaica lor nu le-a facut nimic, dar a ucis pe arabul care intrase în gura pesterii, racnind la ei sa iasa, caci în întunericul pesterii el nu-i vedea, fiind orbit de lumina de afara. Pîna la apusul soarelui au ramas Malhu cu femeia în pestera, de frica sa nu se reîntoarca leoaica cu puii. Dar venind asfintitul, ei au iesit din pestera si au vazut cele doua camile ale arabului, încarcate cu multe bunatati. Multumind lui Dumnezeu, cei mult osteniti robi ai Lui au sezut si au ospatat, apoi au mers la ducele Alexandriei, care i-a primit cu cinste, cumparînd de la ei camilele lor. Apoi Malhu a mers la mînastirea lui, iar pe femeie, la dorinta ei, a asezat-o într-o mînastire de femei. Malhu a trait pîna la adînci batrîneti, în nevointe neîncetate, si s-a stramutat cu cinste la locasurile ceresti în veacul al patrulea, împreuna vietuitor facîndu-se cu cetatenii cerului.