Sf. Cuvios Mucenic Luchian, Presbiterul din Antiohia

Sfîntul Lucian s-a născut din părinţi nobili în cetatea Samosata, din Siria. El a dobîndit încă din cea mai fragedă copilărie o înaltă educaţie, atît în ştiinţele seculare cît şi în disciplinele religioase şi duhovniceşti. El a fost vestit pentru marea lui învăţătură, şi pentru marea austeritate şi sfinţenie a vieţii. împărţindu-şi toate averile săracilor, Sfîntul Lucian a trăit călugăreşte din lucrul mîinilor lui, adică alcătuirea sfintelor cărţi mîntuitoare de suflet. El a adus folos minunat Bisericii prin aceea că a îndreptat multe texte evreieşti ale Sfintei Scripturi, pe care ereticii, potrivit învăţăturilor lor mincinoase, le strîmbaseră. Pentru marea lui învăţătură şi sfinţenia vieţii, el a fost hirotonit presbiter [preot] în Antiohia. La vremea prigoanelor contra creştinilor declanşate de Maximian, pe cînd erau torturaţi Sfinţii Anthim al Nicomidiei şi Petru al Alexandriei, Sfîntul Luchian s-a aflat şi el pe lista celor pe care împăratul voia să îi omoare. Luchian a părăsit în taină Antiohia, dar un preot eretic plin de drăcească invidie, pe nume Pancratie, 1-a denunţat. Acea prigoană declanşată în Antiohia a fost plină de barbarie şi bestialitate, de ea nefiind scutiţi nici copiii mici. Doi băieţei care au refuzat să guste jertfe închinate idolilor au fost aruncaţi într-o baie clocotită, unde au murit în chinuri, dîndu-şi sufletele lor tinere în mîna lui Dumnezeu. O uceniţă a Sfîntului Luchian pe nume Pelaghia (pomenită la ziua de 8 octombrie), vînată cu viclenie de nişte desfrînaţi, slugile satanei, şi-a păzit fecioria urcînd pe acoperişul casei şi înălţînd rugăciune fierbinte lui Dumnezeu ca să ia sufletul ei mai înainte ca să fie profanată. Dumnezeu a ascultat-o, iar trupul ei mort s-a prăbuşit de pe înălţimea casei la pămînt, înaintea trimişilor acelora necuraţi. Sffntul Luchian a fost deci adus şi el înaintea împăratului. Pe drum el a adus patruzeci de soldaţi la Hristos, cu puterea cuvîntului lui celui insuflat şi sfint, care au luat cu toţii moarte mucenicească pentru aceasta. Fiind interogat şi biciuit, Sfîntul a fost aruncat în temniţă şi supus regimului de exterminare prin înfometare. Sfîntul loan Gură de Aur zice despre el: „El înfometarea a dispreţuit-o; să dispreţuim aşadar şi noi toată pofta pîntecelui şi să înfrîngem puterea stomacului ca să ne pregătim şi noi mai dinainte pentru vremea urgiei, antrenîndu-ne cu ajutorul acestor exerciţii de înfrînare mai mici, pentru marea biruinţă de la vremea marii şi cumplitei bătălii." Sfîntul Luchian a primit Sfînta împărtăşanie în închisoare, la marele praznic al Schimbării la Faţă a Domnului şi Dumnezeului nostru lisus Hristos. A doua zi el s-a săvîrşit către Domnul, înălţîndu-se la cerurile desfătate ale împărăţiei celei Cereşti. Sfîntul Luchian şi-a săvîrşit mucenicia în şapte zile ale lunii ianuarie, din anul 311.