Aceştia au fost cu toţii creştini persani şi au luat mucenicia la anul 355, pe cînd împărat al perşilor era Sapor. Primii trei au fost slujitori la curtea acestui împărat, iar creştini erau doar în taină. Acuzaţi fiind şi aduşi înaintea judecăţii împăratului, ei au fost întrebaţi de unde vin. Ei au răspuns: „Patria noastră şi viaţa este Preasfînta Treime, una şi nedespărţită, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt Domnul." împăratul i-a supus torturilor celor mai bestiale, pe care sfinţii le-au îndurat fără plînset, cîntînd psalmi cu buzele şi înălţînd rugăciune Domnului, în timpul întemniţării şi torturării lor la ei s-au coborît de multe ori îngeri ai lui Dumnezeu, şi o dată însuşi Domnul şi Stăpînul lisus Hristos, în chipul unui bărbat cu faţa luminoasă ca soarele. Văzînd cum prin minunea aceasta plumbul topit nu poate face nici un rău mucenicilor, Aftonie, unul dintre torţionari, a crezut în Hristos şi a strigat cu glas mare: „Mare este Dumnezeul Creştinilor!" Pentru aceasta el a fost omorît pe loc, împreună cu mulţi alţii care şi ei au văzut minunea şi au crezut. Apoi împăratul a poruncit ca Achindin, Pegasius şi Anempodistus să fie cusuţi în piei de animale şi aruncaţi în mare. Dar Sfîntul Aftonie s-a arătat din cealaltă lume, fiind însoţit de trei îngeri luminoşi, i-a apucat pe cei aruncaţi, i-a dus la ţărm uscat şi le-a dat drumul. Elpidifor a fost unul dintre nobilii de la curtea împăratului. Dînd pe faţă că şi el este creştin şi înfierîndu-1 pe împărat pentru uciderea şi măcelărirea nevinovaţilor, el a fost osîndit imediat la moarte de împărat, prin decapitare, împreună cu nobilul Elpidifor au mai fost ucişi atunci şapte mii de creştini persani. Atunci acei trei mucenici dintîi, Achindin, Pegasius şi Anempodistus, au fost aruncaţi într-un cuptor de foc împreună cu douăzeci şi opt de soldaţi şi cu mama împăratului, care şi aceia crezuseră în Hristos. Astfel şi-au dat aceşti sfinţi mucenici sufletele lor drepte în mîna lui Dumnezeu, strămutîndu-se la Fericitele Locaşuri.




PayPal