Sf. Apostol Iacob, ruda Domnului

lacov s-a numit Ruda Domnului [fratele Domnului] deoarece a fost fiul Dreptului losif, logodnicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cînd dreptul losif s-a apropiat de moarte, el şi-a împărţit averea între fiii lui, şi a voit să lase o parte şi Stăpînului Hristos, fiul Preasfintei Fecioare, dar toţi fiii lui s-au opus, nesocotindu-L pe Hristos fratele lor. Dar acest lacov L-a iubit atît de mult pe Domnul, încît a împărţit cu El partea lui. De aceea se numeşte el „Fratele Domnului", încă de la început lacov I-a fost credincios Domnului Hristos. Potrivit tradiţiei, el a călătorit în Egipt cu tatăl lui, losif, şi cu Fecioara Măria cu Pruncul, pe cînd Irod voia să omoare Pruncul, pe Regele Nounăscut. Mai tîrziu, de îndată ce a auzit de predicarea lui Hristos, lacov şi-a făcut-o pe ea dreptar vieţii lui. Sfînta tradiţie spune despre el că nu a mîncat niciodată grăsime sau untdelemn, că a trăit toată viaţa lui doar cu pîine şi cu apă, şi că a fost feciorelnic pînă la moarte. El adesea priveghea nopţile şi se ruga mult lui Dumnezeu. Domnul 1-a numărat pe lacob, ruda Lui, printre cei Şaptezeci de Apostoli. După Slăvită înviere, Domnul i S-a arătat lui în chip deosebit, aşa cum mărturiseşte Sfintul Apostol Pavel (I Corinteni 15:7). El a fost episcopul Ierusalimului timp de treizeci de ani şi a păstorit cu rîvnă Biserica lui Dumnezeu. Călăuzit fiind de Domnul, lacob a alcătuit prima slujbă a Sfintei Liturghii care, părîndu-li-se prea lungă creştinilor, a fost oarecum scurtată de către Sfinţii Vasile cel Mare şi loan Gură de Aur. Sfîntul Apostol lacob a convertit mulţi iudei şi elini la credinţa creştină, şi chiar necredincioşii iudeau rămîneau uimiţi de sfinţenia şi dreptatea vieţii lui, numindu-1 „lacob cel Drept". Cînd Mare Arhiereu între iudei s-a făcut Anania, el împreună cu alţi iudei au hotărît să îl ucidă pe lacob, din pricină că el îl propovăduia pe Hristos. Odată, în timpul praznicului paştelui evreiesc, cînd mulţime de oameni se adunaseră la Ierusalim, bătrînii iudeilor 1-au silit pe lacov să urce pe aripa Templului, de unde să grăiască împotriva lui Hristos. Sfîntul lacob Ruda Domnului a urcat pe tîmpla Templului, şi de acolo a grăit tare înaintea tuturor mulţimilor adunate că Hristos este adevăratul Mesia, Fiul lui Dumnezeu, că El cu adevărat a înviat şi S-a înălţat la Tatăl, în ceruri. Preoţii iudeilor, plini de ură, 1-au împins pe lacov, aruncîndu-1 de pe tîmpla Templului. El a căzut şi s-a rănit cumplit, dar a rămas viu. Atunci cineva a alergat şi 1-a lovit cu sălbăticie în cap cu un ciocan de fierar, omorîndu-1. Astfel a murit muceniceşte acest mare şi slăvit apostol al lui Hristos, mergînd să se sălăşluiască veşnic întru Cereasca împărăţie. Sfîntul lacob a fost în vîrstă de şaizeci şi şase de ani la ceasul muceniciei lui.