Sf. Mucenici Carp şi Papii

Sfîntul Carp a fost Episcopul Tiatirei iar Sfîntul Papii a fost diaconul său. Ei s-au născut la Pergam, acolo unde au şi luat la urmă mucenicia pentru Domnul lisus Hristos. împărat atunci a fost Decius, iar chinuitorul lor, răul proconsul Valerius. Valerius i-a legat pe lîngă cai şi i-a alergat şi tîrît astfel pînă la Sardia, unde i-a batjocorit purtîndu-i goi prin cetate şi torturîndu-i. Dar un înger al Domnului a venit la ei şi i-a întărit, vindecîndu-lc rănile lor. Servitorul lui Carp, Agathodor, 1-a urmat pe stăpînul lui, plîngînd. Valerius 1-a condamnat şi pe el la chinuri. Sfinţii au fost iar legaţi pe lîngă cai, şi tîrîţi de la Sardia la Pergam. Pe Sfîntul Carp 1-au legat de un copac şi 1-au biciuit bestial, pînă cînd trupul lui s-a prefăcut tot într-o rană, iar sîngele lui a înroşit adînc pămîntul. Dar în aceste chinuri aflînduse, Sfîntul Carp a zîmbit. Chinuitorul 1-a întrebat de ce zîmbeşte, iar Sfîntul i-a răspuns, pentru că a văzut cerurile deschise şi pe Domnul Hristos şezînd pe Tronul Său, înconjurat de sfinţii Heruvimi şi Serafimi. Torturat fiind, Sfîntul Papii a vindecat un om care era orb de un ochi, minune pe care văzînd-o mulţi, au crezut în Hristos Domnul. Sfinţii au fost apoi aruncaţi la fiare, dar au rămas nevătămaţi de ele. Apoi au fost aruncaţi într-un cuptor de foc. Sora Sfîntului Carp, Agathonica, a sărit şi ea în flăcări, dar nici flăcările nu s-au atins de Sfinţi. La urmă ei au fost cu toţii decapitaţi cu sabia, anul fiind 251. Aşa s-au încununat aceşti sfinţi mucenici, în urma dreptelor lor nevoinţe, cu cununa cea nepieritoare a împărăţiei lui Hristos.