Eufrosina a fost fiica lui Pafnutie, bărbat slăvit şi bogat din Alexandria. Părinţii ei, multă vreme fără nici un copil, s-au rugat lui Dumnezeu cu lacrimi să le dăruiască prunc, şi o primiră de la Domnul pe ea, Euforsina. Binecredincioşii şi cucernicii ei părinţi şi-au crescut fiica în cea mai aleasă educaţie creştină. Nevoind să se căsătorească, Eufrosina a plecat în taină din casa părintească, şi-a luat haine bărbăteşti şi a intrat într-o mînăstire de monahi zicînd despre sine că este eunuc al împăratului Teodosie şi că se numeşte Smaragd. Egumenul a primit-o, şi a rînduit-o în ascultarea Părintelui Agapit. Cu postul, cu nevoinţele şi cu rugăciunea părutul Smaragd a întrecut repede pe toţi fraţii din mînăstire. Cînd Smaragd a împlinit în acea mînăstire cu totul treizeci şi opt de ani de aspre nevoinţe monahiceşti, tatăl Pafnutie a venit să cerceteze mănăstirea, iar egumenul 1-a îndreptat pentru sfat şi pentru rugăciune la îmbunătăţitul călugăr Smaragd. Smaragd 1-a recunoscut îndată pe Pafnutie, dar Pafnutie nu 1-a mai recunoscui pe Smaragd. Cînd tatăl şi-a mărturisit durerea pentru fiica pierdută, Smaragd 1-a mîngîiat şi i-a zis să nu deznădăjduiască, că va apuca să-şi viadă fiica iar, în această viaţă. Apoi 1-a îndemnat să revină peste trei zile. Cînd Pafnutie a venit iar, Smaragd zăcea pe patul ei de moarte. Atunci cel care murea i-a zis lui Pafnutie: „Eu sînt Eufrosina, fiica ta, tată." Multă vreme, tatăl a rămas fără grai. După ce Eufrosina şi-a dat cea mai de pe urmă suflare, tatăl ei a plîns mult. După ce au dus-o la cinstita îngropăciune, tatăl Pafnutie a luat asupra sa voturile monahale şi s-a sălăşluit în acea mînăstire, în chilia fiicei lui. După zece ani de nevoinţe, Pafnutie a intrat şi el în odihna Domnului lui şi al nostru, al tuturor.




Back

PayPal