Sfantul Vlasie a trait pe vremea imparatilor romani Diocletian si Licinus, aprigi prigonitori ai crestinilor. A fost episcopul Sevastiei Capadociei. Din cauza prigonirilor, se retrage in munti.

Sfantul Vlasie se ridicase la o asemenea masura incat si fiarele il ascultau si veneau sa fie binecuvantate de el. De asemenea, prin mainile lui se faceau multe tamaduiri. Vanatorii i-au gasit pestera si l-au dus in cetate.

Patimirea muceniceasca a sfantului nu a fost fara rod, caci in timpul patimirii Sfantului Vlasie, sapte femei care ii urmau s-au alaturat marturisirii sale. Printr-un viclesug, aratandu-se dornice a sluji idolilor, cele sapte femei au reusit sa arunce in apa statuile. Dupa ce au fost torturate, fericitelor femei le-au fost taiate capetele. Cei doi copii ai uneia dintre sfintele femei au fost incredintati de aceasta Sfantului Vlasie.

Tortionarul sfantului, Agricola, a poruncit ca Vlasie sa fie aruncat in iezer, insa acesta, dupa ce a insemnat apa cu semnul Crucii, a mers pe apa ca pe uscat. Vazand aceasta, 68 de barbati si-au pierdut viata incercand sa imite puterea lui Hristos, invocandu-i pe idolii lor. Sfantul Vlasie si cei doi copii au fost apoi ucisi in afara orasului, prin taierea capetelor, la 11 februarie.




Back

PayPal