în Frigia, lîngă Hierapolis, se afla un loc numit Hone („scufundare"), iar la acel loc un izvor făcător de minuni. Cînd Sfîntul Apostol loari Teologul, însoţit de Filip, a predicat Evanghelia la Hierapolis, el a privit înspre acest loc şi a prorocit că din el va ţîşni cîndva un izvor cu ape vindecătoare pentru mulţi, şi că va fi cercetat de marele Arhanghel şi Arhistrateg al Oştirilor cereşti, Mihail. Prorocia s-a împlinit nu mult după aceea: în acel loc a ţîşnit fără veste un izvor minunat, ale cărui ape aveau proprietăţi vindecătoare, şi la care a început să vină popor mult, din cele mai depărate zări. Un păgîn din Laodiceea avea o fiică mută, fapt care îi macină inima de durere. Arhanghelul Mihail i s-a arătat în vis şi i-a zis să-şi ia fiica şi să o aducă la izvor, unde va afla vindecare. Tatăl s-a supus îndată, şi-a dus copila la izvor, şi a aflat acolo mulţime de popor care aştepta să capete vindecare din multe, felurite şi cumplite boli. Aceştia însă erau cu toţii creştini. Bărbatul a întrebat cum să facă să obţină vindecarea copilului, iar un creştin i-a zis: „Trebuie să te rogi Sfîntului Arhanghel Mihail întru Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh." Omul s-a rugat aşa, i-a dat fetei să bea din apa izvorului, iar fata a început să grăiască. Păgînul cu fiica şi cu toată casa lui s-au botezat întru Sfînta Credinţă Creştină. Mai după altă vreme, un tînăr pe nume Archippus [Arhip] s-a sălăşluit acolo lîngă izvor în vieţuire sobră şi în rugăciune. Păgînii îl urau pe Arhip, şi îi făceau pururea răutăţi, căci nu le plăcea faptul că acest izvor sfînt al creştinilor dăruieşte tuturor atîta har, şi că la el venea popor de pretutindeni ca să capete vindecare. Păgînii, în ticăloşia lor, au schimbat cursul unei ape din apropiere, astfel încît ea să curgă peste biserica de lîngă izvor şi să o inunde, şi pe ea şi izvorul. Dar dreptcredinciosul Arhip s-a rugat cu lacrimi, şi Arhanghelul Mihail nu a îngăduit aceasta: ci el a deschis o spărtură în stînca de lîngă biserică, şi apele acelea au năvălit în ea. Aşa s-a mîntuit locul acela sfînt, şi de aceea s-a numit el mai apoi Hone, adică „al scufundării," pentru că şuvoiul de ape a curs în jos, năvalnic, în acea spărtură din stîncă, mistuinduse înăuntru. Sfîntul Arhip bine s-a nevoit în acel loc pînă la vîrsta de şaptezeci de ani, iar după aceea s-a săvîrşit cu pace către Domnul.




Back

PayPal