Sfantul Varsanufie cel Mare si Ioan Profetul, ucenicul acestuia, au trait in secolul al VI-lea, in timpul domniei imparatului Iustinian I (483-565). Au dus o viata ascetica in manastirea Avvei Serid din Palestina, langa orasul Gaza. Cei doi Sfinti Parinti au explicat foarte deslusit necesitatea calauzirii spirituale si a supunerii fata de un povatuitor duhovnicesc. Acesti Sfinti Parinti ne sfatuiesc sa nu facem nimic fara a-l intreba pe parintele nostru duhovnicesc.

Tratamentul prescris de parintele duhovnicesc trebuie sa fie adaptat personalitatii celui bolnav sufleteste, situatiei lui particulare, starii si dispozitiei lui sufletesti.

In numeroase ocazii, patima fiind grava, cu toata reticenta ucenicului, duhovnicul trebuie sa prescrie un tratament puternic. Este un rau doctor cel care trateaza cu blandete un abces tumefiat care poate duce la cangrena. Rana trebuie deschisa si curatita, iar apoi tratata si pansata. De buna seama ca este nevoie si de deschiderea si colaborarea pacientului. Acesta trebuie sa fie incredintat ca parintele sau sufletesc, pe care si l-a ales cu grija, se lupta cu toata seriozitatea pentru a-l tamadui.

Insa, ei atrag atentia si asupra faptului ca este primejdios pentru un parinte duhovnicesc sa nu dea atentie propriei mantuiri si sa se concentreze in exclusivitate asupra rolului sau de povatuitor spiritual: "Dumnezeu stie ca daca nu port grija de mantuirea mea, de unde sa am putere sa va ajut voua?"




Back

PayPal