După ce Sfînta Elena împărăteasa a aflat Sfînta Cruce a Domnului la Ierusalim, a mai zăbovit o vreme în Sfînta Cetate, ridicînd sfinte biserici la Ghetsimani, la Bethleem, la Muntele Măslinilor, precum şi în alte locuri sfinţite mai ales de prezenţa Mîntuitorului în ele. Ea a început zidirea unei biserici foarte mari şi slăvite pe Golgotha. Planul bisericii era făcut să cuprindă şi Locul Căpăţînii, la care a fost răstignit Mîntuitorul, precum şi locul unde a fost îngropat. Sfînta împărăteasă voia să cuprindă sub acelaşi acoperiş locul Jertfei Mîntuitorului şi locul înmormîntării Lui. Sfînta împărăteasă a voit, adică, să cuprindă sub acelaşi acoperiş locul Patimilor Lui, şi locul din care a răsărit Slava Lui sub acelaşi acoperiş. Dar Sfînta Elena s-a săvîrşit către Domnul mai înainte ca să săvîrşească lucrarea. Cînd ea s-a săvîrşit cu slavă, Sfîntul împărat Constantin a sărbătorit deja anul al treizecilea al domniei lui. Astfel, Sfinţirea Slăvitei Biserici a învierii Domnului de la Ierusalim şi jubileul domniei împăratului s-au prăznuit întru aceeaşi zi, în treisprezece zile ale lui septembrie, ale anului 335. Atunci a avut loc şi un Sinod Local al episcopilor, în cetatea Tirului. Toţi aceşti sfinţiţi episcopi, şi încă alţii în afară de ei, au venit la Ierusalim pentru Sfinţirea solemnă a Bisericii învierii Domnului. S-a hotărît atunci ca această sfîntă zi să se prăznuiască în fiecare an cu cinste şi cu slavă, întru luminata izbîndă a Bisericii lui Hristos.




Back

PayPal