Sf. Preacuvios Serapion Sindonitul

deoarece nu îmbraca peste trupul lui decît un singur strai de bumbac. El cu sine avea pururea Sfintele Scripturi. Serapion vietuia ca o pasare a cerului, neavînd nici acoperis, nici griji, si mergea din loc în loc. Pîna si singurul lui strai de bumbac 1-a daruit unui nevoias care îngheta de frig, astfel încît Serapion a ramas complet gol. Cînd cineva 1-a întrebat: „Serapioane, cine tea dezbracat?" el a aratat catre Simta Scriptura ce o avea cu sine si a zis: „Aceasta!" Pîna la urma pîna si Sfînta sa Scriptura a daruit-o ca pret de rascumparare pentru un datornic, al carui creditor îl ameninta cu închiderea în temnita din pricina datoriei. Odata, pe cînd se afla la Atena, el nu a gustat nimic timp de patru zile, caci nu putuse gasi nimic de mîncare, si atunci a început sa plînga de foame. Cînd filozofii atenieni 1-au întrebat de ce plînge, Serapion a raspuns: „La trei am fost dator, pe doi i-am despagubit, dar al treilea înca ma chinuieste. Primul a fost pofta desfrînarii, care m-a chinuit pe mine din tineretele mele. Al doilea a fost iubirea de argint, iar al treilea este stomacul. Primii doi m-au lasat în pace, dar acest al treilea înca ma chinuie." Filozofii i-au dat un ban de aur cu care sa se duca si sa-si cumpere pîine. Serapion s-a dus la un brutar, a luat de la el doar o singura pîine, i-a lasat banul de aur si a plecat. La vîrsta înaintata fiind, Serapion s-a înfatisat cu pace înaintea Domnului Dumnezeu, în veacul al cincilea.