Asclas a luat mucenicia în orasul Antinoe din Egipt, în timpul domniei lui Diocletian. El a fost biciuit, zgîriat cu unghii de fier si ars cu faclii, dar a tinut cu tarie sfînta credinta pîna la sfîrsit. Cînd chinuitorul Aman traversa Nilul într-o luntre, Asclas, cu rugaciunea, a oprit luntrea în mijlocul fluviului si nu i-a îngaduit sa se miste pîna ce Aman nu a scris pe hîrtie ca crede în Hristos ca întru Unul si Atotputernic Dumnezeu. Dar zicînd dua aceea ca minunea opririi luntrei s-a datorat puterilor vrajitoresti ale lui Asclas, chinuitorul a uitat ce a scris pe hîrtie si a continuat sa-1 schingiuiasca pe omul lui Dumnezeu. La urma el a legat o piatra de gîtul lui si 1-a aruncat în apele Nilului, în a treia zi crestinii au aflat trupul lui Asclas la tarm, cu piatra legata în jurul gîtului, asa cum chiar mucenicul mai dinainte prorocise, si 1-au îngropat cu cinste, la anul 287. Leonidas, sfîntul mucenic, a suferit împreuna cu dînsul. Arrian, chinuitorul lor, mai tîrziu s-a pocait cu amar pentru crimele lui, a crezut în Hristos cu toata inima si a început sa-si strige cu glas mare credinta înaintea pagînilor. Acestia 1-au omorît si pe el, si astfel Arrian - cel care mai înainte fusese ucigas de crestini - s-a facut el însusi vrednic de cununa muceniciei pentru Hristos.




Back

PayPal