Acest slavit sfint s-a nascut într-o familie de mari patricieni din Roma cea veche. El primise cea mai aleasa educatie, fâcînd în continuare cele mai stralucite studii de filosofic si toate stiintele seculare din vremea lui, îmbunatatindu-se de asemenea si în cunoasterea cea duhovniceasca. La urma, lepadînd toata desertaciunea lumii, el s-a închinat pe sine cu desavîrsire slujbei Bisericii, fiind hirotonit diacon în una din bisericile mari din Roma. Celibatar, retras, linistit si extraordinar de evlavios, el a gîndit sa vietuiasca astfel întreaga lui viata. Dar Pronia cereasca a lui Dumnezeu i-a îndreptat pasii vietii în alt fel. împaratul Teodosie 1-a luat pe acest mare Arsenie ca sa fie tutorele si învatatorul fiilor lui, Arcadie si Honorie, si 1-a numit de asemenea în rangul cel înalt de senator la Constantinopole, înconjurîndu-1 de toate bogatiile, onorurile, si luxul. Toate acestea însa mai mult îngreunau inima lui Arsenie decît sa i-o bucure. S-a întîmplat odata ca tînarul Arcadie a comis o fapta rea, pentru care Arsenie, în calitate de preceptor al sau, a trebuit sa-1 pedepseasca dupa gravitatea faptei. Tînarul cel jignit a planuit atunci un plan diabolic de razbunare. Cînd Arsenie a aflat despre acest plan murdar, el s-a îmbracat în haine de cersetor si a iesit la marginea marii. Acolo a aflat o corabie în care îmbarcîndu-se, a plutit catre Egipt. Cînd a sosit la vestitul Skit, el s-a facut ucenicul faimosului Avva loan cel Pitic, dedicîndu-se cu asprime la toata nevointa. El se socotea pe sine ca un mort, si cînd a fost încunostiintat ca murise o ruda a lui foarte bogata care îl lasase pe el unic mostenitor, Arsenie a raspuns: „Dar eu am murit înaintea lui: cum voi putea deci eu sa mai fiu mostenitorul sau?" închis într-o chilie calugareasca asemenea unui mormînt, el toata ziua împletea cosuri din ramuri de palmier, iar noaptea se ruga lui Dumnezeu. El evita cu dinadinsul oamenii si orice convorbiri cu ei. Doar la sarbatori îsi parasea chilia spre a merge la slujba Sfintei Liturghii din Biserica si a se împartasi cu Preacuratele Taine. Ca sa se apere de duhul lenevirii, el adesea îsi punea întrebarea: „Arsenie, de ce ai venit tu la pustie?" Sfintul Arsenie a ramas la pustie timp de cincizeci si cinci de ani, nevoindu-se în cea mai aspra pustnicie si fiind un model pentru toti monahii si în acelasi timp slava lor. Viata Sfîntului Arsenie a fost de una suta ani. El a adormit cu pace la anul 448, dupa multe nevointe aspre si greutati luate asupra-si de buna voie. El s-a stramutat la locasurile cele ceresti ale Stapînului Hristos, pe Care L-a iubit din tot cugetul sau, din toata inima sa, si din toata virtutea sa.




Back

PayPal