Sf. Mucenic Varvar

Acest Varvar a fost soldat în armata romana, în vremea lui Iulian Apostatul. Cînd Bacchus, comandantul împaratului, a pornit cu armata romana împotriva francilor, în ea se afla si acest soldat Varvar, care în ascuns era crestin, în batalie, din armata francilor s-a ridicat un oarcare viteaz, asemenea lui Goliat cel din vechime, care ia provocat pe romani sa scoata si ei un viteaz de al lor cu care acesta sa lupte si, învingînd unul, sa se puna astfel capat bataliei. Comandantul Bacchus 1-a ales pe Varvar. Varvar a facut rugaciune fierbinte în inima catre Domnul Dumnezeu, a iesit, si 1-a rapus pe urias. De aceea armata franca, care nu se astepta la înfrîngere, s-a înspaimîntat si s-a risipit, fugind în dezordine. Comandantul apoi a poruncit pregatirea unei sarbatori mari, si de asemenea aducerea de jertfe idolilor. Dar în timpul aducerii acestor necurate jertfe, Bacchus a aflat ca Varvar se tine departe. Fiind întrebat de ce, Varvar a declarat, pentru ca este Crestin. Comandantul a adus toate acestea la cunostinta împaratului, iar împaratul a trimis porunca ca Varvar sa fie dat la chinurile cele cumplite. Varvar le-a îndurat pe toate cu o vitejie nemaiîntîlnita, si cu o liniste mai presus de întelegere. In timpul torturilor lui s-au facut minuni mari, si multi ostasi care au fost martori la ele au trecut la Credinta Crestina. Printre ei s-a numarat însusi Comandantul Bacchus, cu Callimachus si cu Dionisie. Toti trei acestia au fost decapitati pentru Numele lui Hristos, iar dupa ei a fost omorît si Varvar, tot prin decapitare, la anul 362. Sufletele lor s-au înaltat la ceruri si s-au salasluit la curtile cele vesnice ale lui Hristos, împaratul Nemuririi.