Sf. Mari Muceniţe Marina

Sfînta Marina s-a nascut în Antiohia Pisidiei din parinti pagîni. La vîrsta de doisprezece ani, Marina a aflat cele despre Stapînul lisus Hristos, Domnul: despre întruparea Lui din Preasfînta Nascatoare de Dumnezeu, despre minunile Lui nenumarate, despre patima Lui pe cruce si despre slavita învierea Lui. Inima ei tînara s-a înflacarat de dragostea pentru Hristos si a luat în inima ei hotarîrea de a nu se marita niciodata, ci de a-si închina toata viata lui Hristos Domnul, cu dorinta de a muri ca mucenita a Lui, botezîndu-se cu botezul sîngelui. Tatal ei a urît-o pentru credinta ei crestina si nu a mai socotit-o ca pe fiica lui. Cezarul locului, Olymbrius, aflînd de la Marina ca este crestina, mai întîi a voit sa o ia de sotie. Cînd Marina a refuzat, el i-a poruncit ca sa se plece si sa se închine idolilor. Atunci Sfînta Marina i-a zis: «Nu ma voi pleca înaintea idolilor, nici voi jertfi înaintea unora care nu sufla si sînt morti, care nu se cunosc pe ei însisi, nici pot sa îsi dea seama daca oamenii îi cinstesc sau îi necinstesc. Eu nu le voi da lor cinstea care se cuvine doar Unuia Dumnezeu, Facatorul meu.» Atunci Olymbrius a dat-o pe Marina la chinuri, iar dupa ce a umplut-o de sînge din cap pîna în picioare a aruncat-o în temnita. In temnita Marina s-a rugat lui Dumnezeu. Dupa rugaciune, în celula a intrat diavolul, care luînd chipul unui sarpe sinistru i s-a încolacit în jurul capului. Cînd Marina s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, sarpele a crapat si s-a facut nevazut. Atunci pe Marina a înconjurat-o o lumina cereasca, care a facut parca sa se topeasca peretii închisorii si tavanul, în locul acela aratîndu-se o cruce nespus de înalta, în vîrful Crucii se afla o porumbita alba, care zicea cu glas: "Bucura-te, Marino, porumbita cuvîntatoare a lui Hristos, fiica a Sionului celui de sus, caci iata ziua bucuriei tale s-a apropiat!" Atunci Sfînta Marina s-a vindecat desavîrsit de toate ranile si durerile ei, cu puterea lui Dumnezeu. Dementul jude a schinguit-o atunci bestial în toata ziua urmatoare, aruncînd-o si în foc si în apa, dar Sfînta Marina a îndurat toate ca si cînd ar fi fost în trup strain. La urma judecatorul a osîndit-o la moarte prin decapitare. Mai înaintea mortii ei Stapînul Hristos a venit la ea, înconjurat de îngeri. Ea a fost decapitata în timpul împaratiei lui Diocletian, dar cu sufletul si cu puterea ea a ramas vie si pe pamînt si în ceruri. Mîna Sfintei Marina odihneste la Mînastirea Vatopedi din Sfîntul Munte Athos. Sfînta Marina are si o mînastire închinata ei, în care se afla si parte din sfintele ei moaste facatoare de minuni, situata în vîrful Muntelui Lânga din Albania, cu vedere spre Lacul Ohrid. Nenumarate minuni s-au lucrat si se lucreaza înca în aceasta Sfînta Mînastire, carora le stau martori nu doar crestinii, ci si musulmanii. Asa de mult au respectat turcii acest sfînt locas, încît nu au îndraznit niciodata sa tulbure nici obstea mînastirii, nici sa confiste proprietatile ei. într-o vreme paznicul mînastirii a fost chiar un turc musulman.