în vremea împaratului Diocletian si a ginerelui lui, Maximian, ambii, adversari ai lui Hristos, a locuit în Anatolia o familie de crestini vîrstnici si plini de toata cucernicia, dar care nu aveau copii. Pe barbat îl chema Dorotei, iar pe femeie Evsevia. Ei erau foarte bogati. Prin multa si neîncetata rugaciune, lor li s-a daruit în cele din urma un copil de la Dumnezeu - pe sfînta prunca Dominica. înca din copilarie, aceasta s-a închinat pe sine cu totul lui Dumnezeu, înfrînîndu-se de la toate cele pe care le fac îndeobste copiii. Cînd a ajuns la vîrsta cuvenita, fiind foarte frumoasa cu trupul si cu sufletul, multi tineri au voit sa o ia în casatorie, dar ea i-a refuzat pe toti, zicînd ca s-a logodit Mirelui Celui Ceresc si Domnul, si ca nimic nu dorea mai mult decît sa moara fecioara. Unul dintre pretendentii respinsi a denuntat-o pe Dominica si pe parintii ei tiranului Diocletian, sub acuzatia de crestinism, împaratul a poruncit ca parintii Dominicai sa fie torturati, iar dupa aceea sa fie surghiuniti la cetatea Melitene, unde ei au si murit, suferind cumplit pentru Hristos. Pe Dominica Diocletian a trimis-o la judecata lui Maximian. Cum Dominica a stat tare si a marturisit pe Hristos înaintea lui Maximian, acesta a poruncit ca fecioara sa fie întinsa la pamînt si biciuita cu vine de bou. Dupa acestea el a dat-o pe mîna a doi comandanti, mai întîi a lui Hilarion, iar dupa moartea acestuia, pe mîna lui Apollonie. Amîndoi au torturat-o bestial pe Dominica, în felurile cele mai de neînchipuit, fara a o putea clinti din credinta ei. Cînd Sfînta Dominica zacea în temnita ei, acoperita din cap pîna în picioare de rani, Hristos Domnul a aparut înaintea ei, a vindecat-o si i-a zis: „Dominico, nu te teme de schingiuiri, caci Harul Meu este cu tine." Cu adevarat harul Domnului lisus Hristos a aparat-o pe aceasta mare mucenita de focul în care a fost aruncata, de fiarele înaintea carora a fost aruncata spre mîncare, spre batjocura judecatorilor celor nelegiuiti care credeau ca o dau la moarte sigura. Vazînd-o pe Dominica scapînd prin minuni mari nevatamata de la asemenea ucideri, multi pagîni au crezut în Hristos, fiind pentru aceasta cu totii ucisi prin taierea capului. Dominica i-a zis lui Apollonie: „Vezi bine ca nicicum nu ma poti întoarce de la Credinta mea. Caci de ma arunci în foc, mai înainte de mine Cei Trei Tineri în foc au fost aruncati si prin Credinta s-au mîntuit; iar de ma arunci la fiare, mai înainte de mine marele Daniil Prorocul la fiare a fost aruncat, dar prin Credinta s-a mîntuit; iar de ma arunci în mare, mai înainte de mine lona Prorocul a fost în pîntecele chitului trei zile si trei nopti si prin Credinta s-a mîntuit; daca taisului sabiei ma dai, mai înainte de mine Cinstitul Botezator loan sabiei a fost dat si credinciosia lui 1- a mîntuit. Caci ca si tuturor acestora, mie viata îmi este a muri pentru Hristos." Atunci Apollonie a poruncit uciderea mucenitei prin taierea capului. Dominica a îngenuncheat, si-a ridicat sfintele ei mîini la cer, si s-a rugat lui Dumnezeu ca sa Se milostiveasca de toti cei care vor cinsti pomenirea ei, si ca sa daruiasca odihna vesnica sufletului ei si alor ei parinti. Savîrsindu-si rugaciunea ea si-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu, mai înaite ca sa-i fie lovit gîtul de sabia calaului. Dominica a luat mucenicia cu cinste în cetatea Nicomidiei, si a fost primita în locasurile bucuriei celei vesnice a împaratiei lui Hristos, la anul 289.




Back

PayPal