Sfântul luvenalie a fost contemporanul unor mari luminatori ai Ortodoxiei între care se aflau marii Eftimie, Teodosie, Gherasim si Simeon Stîlpnicul. El s-a aflat între Parintii a doua Sinoade Ecumenice: al Treilea de la Efes, din anul 431, si al Patrulea de la Calcedon, din anul 451. Cu mare putere si cu mare rîvna, la Efes, el a luptat împotriva ereziilor celor hulitoare ale lui Nestorie, care zicea ca Maica lui Dumnezeu este doar Nascatoare de Hristos, adica Maica doar a unui om obisnuit; iar la Calcedon a luptat împotriva ereziilor lui Eutihie si Dioscor, care mincinos învatau ca se afla doar o singura natura în Hristos, cea dumnezeiasca, iar nu si cea omeneasca, pe deplin. Dupa biruinta Ortodoxiei la amîndoua Soboarele, Sfântul luvenalie s-a întors la scaunul sau de la Ierusalim. Dar macar ca fusesera biruiti, nerusinatii eretici îsi continuau în popor dracestile lor lucrari. Prin intrigile tesute de un oarecare Teodosie, prieten al lui Dioscor, si prin violenta, Fericitul luvenalie a fost scos din scaunul lui si aruncat în surghiun, acelasi Teodosie fiind ridicat în locul lui. La început Teodosie acesta a fost sustinut de împarateasa Eudochia, vaduva lui Teodosie cel Mic, care se stabilise la Ierusalim. Nehotarîta si sovaielnica, Eudochia a mers la Simeon Stîlpnicul, spre a afla de la el unde sta adevarul. Sfintul lui Dumnezeu i-a dat pe fata toate învataturile cele eretice, si a povatuit-o pe împarateasa sa se tina de Ortodoxia cea confirmata la Sinoadele al Treilea si Patrulea Ecumenice, împarateasa s-a supus Sfîntului, s-a pocait de faptele ei trecute si 1-a denuntat pe ereticul Theodosie, falsul patriarh. De aceea împaratul Marchian si împarateasa Pulheria, cei de la Constantinopol, au trimis scrisoare imperiala Comandantului Athanasie, eparhul Ierusalimului, poruncindu-i sa-1 arunce pe Theodosie mincinosul patriarh în surghiun si sa-1 aduca înapoi pe legiuitul Arhipastor, luvenalie. Eparhul a executat de îndata porunca. Sfântul luvenalie a pastorit Biserica Ierusalimului timp de treizeci si opt de ani. La batrîneti adînci ajungînd, el s-a odihnit în Domnul, la anul 458, si a primit de la El rasplata chinurilor îndurate cu bucurie pentru adevar, în timpul arhipastoririi Sfîntului luvenalie s-a instituit si Praznuirea Nasterii Domnului în ziua a douazeci si cincea a lunii decembrie.




Back

PayPal