Sf. Muceniţe Fevronia

Fevronia a fost fiica senatorului roman Prosphorus. Ca sa nu fie nevoita sa se marite cu barbat supus putreziciunii, Fevronia s-a logodit pe sine Mirelui Ceresc Hristos, si a depus voturile monahale în Rasarit, în pamîntul Asiriei, într-o mînastire a carei stareta era matusa ei, Bryaena. Lysimachus, fiul unui mare nobil, dorise sa se casatoreasca cu Fevronia, dar cum împaratul Diocletian îl suspecta ca este crestin în ascuns, el 1-a trimis în Rasarit, împreuna cu unchiul lui, Silenus, tocmai ca sa-i prigoneasca pe crestini. Silenus avea comportament de fiara, si de aceea ca o fiara el îi urmarea pe crestini fara mila pretutindeni. Pe cînd Lysimachus, dimpotriva, îi acoperea pe crestini cît putea si chiar îi ascundea de la fata bestialului lui unchi. Reusind sa goleasca Palmyra de crestini, Silenius a ajuns la cetatea Nisibis, în apropiere de care se afla si o mînastire de aproximativ cincizeci de nevoitoare, între care si Fevronia. Desi în vîrsta de doar douazeci de ani, Fevronia era o doamna foarte respectata atît de surorile din mînastirea ei, cît si de cetatenii orasului, pentru blîndetea, întelepciunea si înfrînarea ei. La mînastirea în care se nevoia Fevronia se respecta vechea pravila a fostei starete, Fericita Platonida, si anume ca vinerea sa nu se lucreze nimic altceva decît citirile din sfintele carti. Bryaenia o rînduise pe Fevronia sa citeasca din sfintele carti surorilor, dar acoperita de o perdea, astfel încît surorile sa nu fie distrase de la ascultarea cu folos cuvintelor de marea frumusete a chipului Fevroniei sau a frumusetii felului în care citea. Auzind despre Fevronia, bestialul Silenius a poruncit aducerea ei de fata. Dar cînd sfinta fecioara a refuzat sa se lepede de Hristos si sa se marite cu pamîntean, el si-a facut lucrarile lui: a poruncit ca fecioara sa fie biciuita, apoi sa i se rupa dintii, apoi sa i se taie mîinile, picioarele, sînii. Facînd toate acestea, la urma au omorît-o pe Fevronia astfel mutilata, înjunghind-o cu sabia. Cumplita pedeapsa a lui Dumnezeu a cazut însa napraznic, în aceeasi zi, peste fiara Silenus: în el a intrat diavolul iar Silenius a înnebunit de spaima draceasca. De aceea el s-a dus si s-a izbit atît de tare cu capul de un stîlp de marmura, încît a cazut jos mort. Lysimachus a poruncit strîngerea madularelor trupului mutilat al Fevroniei si ducerea lui la mînastirea ei, unde surorile 1-au îngropat cu cinste. La acea mînastire, multi soldati, martori al acelei bestiale ucideri a mucenitei au luat Sfîntul Botez, împreuna cu Lysimachus însusi. De la sfintele moaste ale Sfintei Mucenite Fevronia s-au luat vindecari fara numar, iar la ziua praznicului ei surorile au vazut-o între ele, la locul ei obisnuit, si s-au minunat cu spaima si cu bucurie. Sfînta Fevronia a luat mucenicia cu cinste si s-a stramutat la locasurile cele fericite ale Mirelui Celui Ceresc la anul 310. Cincizeci si trei de ani mai tîrziu, moastele ei au fost mutate în capitala imperiala de la Constantinopole.