în timpul domniei împaratului Bizantin Anastasie, Efrem era guvernatorul partilor rasaritului. El era vestit tuturor pentru marea lui pietate si milostivire, lucruri pentru care era pretutindeni cinsit de catre toti. Cînd a trebuit ca sa se rezideasca Antiohia, care fusese distrusa de cutremur si de incendiu, împaratul 1-a desemnat pe Efrem sa conduca si sa organizeze aceasta munca. Efrem s-a achitat de aceasta misiune vasta si dificila cu rîvna si cu dragoste. Printre taietorii de piatra care lucrau la acel vast santier se afla si un episcop care, din motive necunoscute, îsi lasase dioceza lui si se coborîse sa munceasca la taierea pietrei, fara ca nimeni sa stie ca el de fapt era episcop, într-o zi el s-a asezat sa se odihneasca alaturi de ceilalti lucratori, dupa niste ceasuri extenuante de munca, si a adormit. Guvernatorul Efrem a privit la acest om si a vazut un stîlp de foc înaltîntu-se de la trupul lui pîna la cer. Uluit si înspaimîntat, Efrem 1-a chemat la el pe acel barbat si 1-a jurat sa îi spuna cine este. Barbatul a sovait, dar în cele din urma i-a marturisit lui Efrem ca este episcop, si i-a prorocit ca el, Efrem, va fi hirotonit Patriarh al Antiohiei. (Tronul Patriarhiei de Antiohia fiind atunci vacant, deoarece batrînul Patriarh Eufrasie pierise în cutremur.) Cu adevarat, Efrem a fost ales si sfintit episcop si patriarh. Din pricina marii lui bunatati, curatii si rîvne pentru Sfînta Ortodoxie, Dumnezeu i-a daruit marele har al facerii de minuni. Odata, în scopul de a-1 convinge pe un eretic ca Ortodoxia este adevarata, el si-a asezat felonul în mijlocul unui foc si s-a rugat lui Dumnezeu. Felonul a ramas în foc timp de trei ceasuri fara ca sa arda. Vazînd aceasta, ereticul a ramas uimit si înspaimîntat si s-a lepadat de erezia lui. Sfintul Efrem s-a odihnit cu pace la anul 546 dupa Hristos, stramutîndu-se la locasurile împaratiei lui Dumnezeu.




PayPal