în zilele Fericitului Cneaz Igor, pe cînd între familiile domnitoare rusesti era tulburare si cearta de moarte, aceeasi confuzie si dezordine domnea si în Biserica, în care aveau loc dese schimbari de ierarhi. Astfel, dupa moartea Mitropolitului Mihail de Kiev, Printul Izyaslav 1-a ridicat pe scaunul mitropolitan pe cunoscutul si învatatul monah Klim, dar fara sa ceara binecuvîntarea Patriarhului Constantinoplului, asa cum cerea rînduiala seculara. Patriarhul de aceea 1-a trimis pe Mitropolitul Constantin sa cerceteze situatia. Constantin 1-a scos pe Klim din scaun si pe toti clericii pe care acesta îi hirotonise. Din aceasta pricina s-a facut tulburare în popor: unii tineau partea lui Klim, altii a lui Constantin. Apoi, la dorinta cnejilor rusi, Patriarhul a trimis un al treilea, pe Teodor, si astfel atît Klim cît si Constantin au fost înlaturati. Dupa ce Constantin a murit, la anul 1159, s-a deschis testamentul sau care continea un lucru de mirare: în el, cel ce murise cerea ca trupul lui sa nu fie îngropat dupa datina crestina, ci sa fie zvîrlit spre mîncarea cîinilor, întrucît se socotea vinovat si responsabil pentru tulburarea produsa în Biserica. Neîndraznind sa calce dorinta cea mai de pe urma a celui care fusese Mitropolitul Constantin, dar si cu mare spaima, oamenii au luat trupul mitropolitului si 1-au aruncat pe un cîmp, unde a ramas timp de trei zile. în acele trei zile deasupra Kievului au fost tunete si fulgere înfricosatoare, iar pamîntul s-a cutremurat. Trei stîlpi de foc s-au aratat deasupra trupului lui Constantin. Vazînd toate acestea, cneazul Kievului a poruncit ca trupul Mitropolitului Constantin sa fie luat si înmormîntat cu cinste, în biserica în care se afla îngropat si trupul Fericitului cneaz-monah Igor. Imediat dupa aceea în natura s-a reinstalat pacea. Astfel a îndreptatit Dumnezeu pe robul Sau smerit.




Back

PayPal