Sf. Mucenici Teodora şi Didim

Teodora, o tînara aristocrata ce primise educatie aleasa. Crestina fiind, Teodora a fost adusa la judecata tribunalelor pagînesti. Fiind data multa vreme la torturi salbatice pentru Credinta ei, cezarul-tortionar a poruncit ca Teodora sa fie dusa la casa de desfinari spre batjocura soldateilor lui. Sfînta Teodora s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu sa o pazeasca de profanare, în aceasta vreme de ea s-a apropiat soldatul Didim, care i-a spus ca si el este rob al lui Hristos. Acest soldat i-a dat Teodorei hainele lui soldatesti si a eliberat-o, iar el luîndu-si asupra strai de femeie a ramas la casa de desfrîu, în locul Teodorei. Dar descoperit fiind, el a fost arestat si adus la rîndul lui la pagîneasca judecata. El a recunoscut fara teama ca este crestin si ca el a salvat-o pe Teodora, si de asemenea ca este gata sa moara pentru Hristos. Didim a fost osîndit la moarte si era dus catre esafod. Dar din multime Teodora a alergat în urma carului lui si a strigat: „Macar ca tu cinstea mea ai salvat, totusi de moartea muceniceasca nu ti-am cerut sa ma scapi! Lasa-mi mie cununa aceasta!" Iar Sfîntul Didim i-a zis: „Scumpa mea sora, nu ma împiedica sa mor pentru Hristos, si sa-mi spal pacatele mele cu sîngele meu!" Vazînd si auzind convorbirea aceasta, paginii i-au osîndit pe amîndoi la moarte, iar dupa ce au fost decapitati în acelasi timp si în acelasi loc, trupurile lor au fost arse. Ei au luat cu cinste mucenicia si s-au încununat cu cununa vesnicei slave la anul 304, în cetatea Alexandriei.