Acestia toti au fost soldati romani. Ei toti au luat mucenicia pentru Hristos în Dorostolul macedonean, cam pe la anul 302. Cînd fratele lui Pasicrate, Papian, care de frica chinurilor s-a lepadat de Hristos, a început sa-1 îndemne pe Pasicrate sa se lepede si el si sa ramîna viu, Sfîntul Pasicrate i-a raspuns: „Departeaza-te de la mine; tu fratele meu nu esti!" Pasicrate si Valentian au fost amîndoi omorîti, împreuna, prin taierea capetelor. La judecata, Sfîntul lulius a zis: „Eu veteran roman sînt; timp de douazeci si sase de ani mi-am slujit împaratul cu credinta si deci, daca i-am fost credincios celui mai mic, cum dar acum nu-i voi fi credincios Celui mai mare?" - adica împaratului Ceresc, Hristos Dumnezeu. Dupa aceasta, Nicandru a fost adus înaintea prefectului Maximus. Sotia lui Nicandru îl întarea, îl încuraja si îl sprijinea pe sotul ei sa moara pentru Hristos. „Babo nebuna!" i-a strigat ei ca o fiara Maximus: „Zici asta ca sa-ti iei alt barbat!" Atunci femeia i-a raspuns: „Atunci porunceste slugilor tale sa ma ucida pe mine mai înainte decît pe barbatul meu!" Marchian a fost si el omorît împreuna cu Nicandru. Sotia lui Marchian s-a apropiat de esafod, plîngînd si cu pruncul în brate. Marchian si-a sarutat fiul si s-a rugat lui Dumnezeu: „O Atotputernice Doamne, Tie îti încredintez pe fiul meu!" Dupa aceasta, ei au fost decapitati, iar sufletele lor s-au stramutat în împaratia Cereasca a lui Hristos




Back

PayPal