Acest Tit a fost presbiter si a avut o dragoste crestineasca sincera pentru diaconul Evagrie, asa cum are un frate pentru fratele lui. Dar pe cît se cinsteau ei de mult la început, pe atît au ajuns sa se urasca, chiar de moarte, din cauza urii semanate de diavolul. Atît de mult se urau, ca atunci cînd unul cadea biserica, celalalt se întorcea cu spatele si iesea afara. Cu toate acestea Tit a încercat de multe ori sa se împace cu vrajmasul sau, dar în zadar, vrajmasul nu voia sa asculte. Tit dupa aceea s-a îmbolnavit, si toata lumea credea ca va muri. El i-a rugat pe frati sa-1 cheme pe Evagrie la el, pentru a se putea împaca înaintea mortii. Ei 1-au tras cu sila pe Evagrie la capatîiul muribundului, dar Evagrie s-a smuls din mîinile lor si a fugit, strigînd ca nu-1 va ierta pe Tit nici în aceasta viata, nici în cealalta. Cum a rostit aceste cuvinte, a si cazut jos si a murit. Tit atunci s-a ridicat din pat sanatos, povestind fratilor cum a vazut ca diavolii cei negri au fugit de la el cînd 1-a iertat pe Evagrie, si cum ei au navalit asupra lui Evagrie cînd au auzit cuvintele lui; si cum, dupa ce au fugit diavolii de la el, 1-au înconjurat sfintii îngeri. Cuviosul Tit a adormit cu pace la anul 1190 dupa Hristos.




Back

PayPal