Ei au fost cetateni de frunte ai Cezareei Bitiniei. Sfintul Tirs era botezat, iar Sfintul Calinic era de abia catehumen. Sfintul Calinic însa a fost mai înainte popa idolesc. începînd Cumbrichie, urmasul împaratului Diocletian, sa îi prigoneasca si sa îi ucida si mai sîngeros pe crestini, a venit si a stat înaintea lui viteazul crestin Tirs care, învinovatindu-1 aspru, i-a strigat: „Pentru ce lupti contra propriului tau suflet, o, Cumbrichie?" Dar judele urechi nu a avut sa auda, de aceea 1-a dat pe mucenic batailor, torturilor, si la urma uciderii prin taierea capului. Sfintul Levchie, care fusese torturat bestial, a mers la aceeasi moarte ca si cînd ar fi mers la a lui nunta. Vazînd moartea viteazului Levchie, fericitul Tirs, înflacarat si el de aceeasi rîvna a dragostei dumnezeiesti, a stat ca un viteaz înaintea lui Cumbrichie, dînd pe fata înaintea tuturor toate crimele lui si plîngîndu-1 pentru lipsa credintei lui întru Unul Adevaratul Dumnezeu. A fost si el pentru aceasta biciuit bestial si aruncat în temnita. Dar mîna nevazuta a lui Dumnezeu i-a vindecat ranile, a deschis portile temnitei si 1-a dus afara. Atunci Sfintul Tirs a mers într-un suflet la înaltpreasfmtitul Fileas, Episcopul Cezareei, spre a fi botezat de catre el. Dupa Sfintul Botez el a fost din nou prins si torturat bestial, dar a îndurat chinurile ca si cînd i s-ar fi întîmplat în vis, iar nu aievea. Prin puterea rugaciunilor lui multime de idoli au cazut la pamînt. Preotul pagîn Calinic vazînd acestea s-a lepadat de idolatrie si a crezut în Hristos, fiind si el osîndit la moarte pentru aceasta, împreuna cu Sfintul Tirs. Sfintul Callinic a fost decapitat, iar pe Sfîntul Tirs 1-au întins într-un sicriu de lemn, ca sa îl taie apoi în doua cu fierastraul. Dar puterea lui Dumnezeu nu a îngaduit aceasta, si de aceea fierastraul nu putea nicicum sa intre în lemn. Atunci Sfîntul Tirs a iesit din sicriu si s-a rugat lui Dumnezeu, multumindu-I Lui pentru a îl fi învrednicit de marturisirea prin chinuri sîngeroase si moarte, iar apoi si-a dat sfîntul lui suflet în mîinile lui Dumnezeu. La sfîrsitul veacului al patrulea, împaratul Flavian a ctitorit lînga Constantinopol o slavita biserica în cinstea Sfîntului Mucenic Tirs si a asezat în ea sfintele lui moaste. Sfîntul s-a aratat în vedenie împaratesei Pulheria si a sfatuit-o sa îngroape moastele celor Patruzeci de Mucenici alaturi de ale sale.




Back

PayPal