Aceasta slavita mucenita a Credintei Crestine s-a nascut la Roma, într-o bogata familie senatoriala, tatal ei fiind pagîn, iar mama ei crestina. Ea s-a lipit din frageda ei copilarie cu dragoste de Domnul lisus Hristos, calauzita fiind în învatatura Sfînta de evlaviosul ei preceptor, Hrisogon. Anastasia a fost obligata de tatal ei sa se casatoreasca cu bogatul latifundiar pagîn, Publius. Dar invocînd o boala femeiasca, Anastasia 1-a respins mereu pe sotul ei, pagînul. Din aceasta pricina el a torturat-o cu privarea de libertate si cu înfometarea. El a torturat-o înca si mai ticalos atunci cînd a aflat ca Anastasia cerceteaza în taina temnitele care gemeau de multimea crestinilor închisi si torturati în ele, ducîndule lor provizii, îngrijindu-i, curatindu-le ranile si slabindu-le legaturile. Dar prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, Sfînta Anastasia a fost eliberata din legatura împovaratoare a casniciei. Publius a fost trimis de catre împarat în Persia, si s-a înecat în timp ce plutea pe mare. Sfînta Anastasia a putut atunci sa-si savîrseasca în libertate sfînta ei lucrare, îngrijind mucenicii crestini si împartind din belsug saracilor, nevoiasilor si scapatatilor din imensa ei mostenire. Aflîndu-se odata în cetatea Aquileia, Diocletian a poruncit sa fie adus la el marturisitorul cresin, Hrisogon. Sfintul Hrisogon a fost decapitat atunci din ordinul împaratului, iar apoi cele trei Mucenite surori, Agapi, Hionia si Irina (vezi pomenirea lor la 16 aprilie). Agapi si Hionia au fost arse de vii iar Irina a fost omorîta cu sageti. Sfînta Anastasia a luat trupurile lor, le-a înfasurat în inuri curate, le-a uns cu aromate si le-a îngropat cu cinste. Ea a plecat dupa aceea în Macedonia, unde a slujit mucenicilor lui Hristos care erau ucisi acolo. Ea acolo s-a facut deplin cunoscuta ca nevoitoare crestina, din care pricina a fost tîrîta înaintea tribunalelor, anchetata si torturata. Dorind sa moara pentru Domnul Hristos, ea pururea se ruga Lui ca sa o ia la Dînsul. Un anume mai mare al popilor idolesti, Ulpianus, a îndraznit sa voiasca a atinge ca un necurat trupul Anastasiei, si pentru a ceasta a orbit fara veste, dîndu-si tot atunci spurcatul lui suflet. Osîndita fiind la moarte prin înfometare, Sfînta Anastasia a zacut în temnita vreme de treizeci de zile, hranindu-se numai cu lacrimi si cu rugaciune. Apoi, împreuna cu alti crestini, a fost urcata într-o corabie pe care au scufundat-o, dar Dumnezeu a izbavit-o si din moartea aceea. Ea la urma a fost legata cu mîinile si cu picioarele de patru roti si întinsa deasupra unui foc, si asa si-a dat mucenicescul ei suflet în mîna lui Dumnezeu. Sfînta Mare Mucenita Anastasia a murit pentru Hristos la anul 304 dupa întrupare, si s-a stramutat la slavitele locasuri cele gatite ei în împaratia Cerurilor.




PayPal