Sf. Mare Mucenic lacov Persul

Sfîntul lacov s-a nascut în cetatea persana Elapa (sau Vilat) din parinti crestini, a fost crescut întru Sfinta Credinta Crestina si s-a casatorit cu o femeie crestina. Regele persan Yezdegherd 1-a îndragit pe lacov pentru aleasa lui tinuta, educatia stralucita si marile lui calitati diplomatice si personale si 1-a facut curtean al palatului sau. înselat de magulirile regelui, lacov a uitat de sine si a început sa aduca necurate jertfe idolilor, asemenea regelui, care era pagîn. Aflînd de acestea mama lui si sotia lui, i-au trimis o scrisoare lunga si îndurerata în care îl plîngeau ca pe un apostat, ca pe un om care duhovniceste este deja mort. Cu toate acestea, încheind scrisoarea, ele îl implorau sa se întoarca la Hristos, cît înca mai are suflare în trup. Miscat profund de aceasta scrisoare, lacov s-a pocait cu amar, apoi a mers înaintea regelui si întregii curti, s-a lepadat de idolatrie, si si-a marturisit cu vitejie credinta crestina întru care a fost nascut si cu dragoste crescut, de care el nu vrea sa se mai lepede pentru nimic în lume. înfuriat, regele 1-a osîndit la moarte prin torturi bestiale. El urma sa fie taiat cu încetul în bucatele, pîna cînd avea sa moara lent. Calaii au executat porunca pagînului rege, începînd sa taie madularele sfîntului, cu încetul: mai întîi degetele de la mîini si picioare, apoi gambele si bratele, apoi umerii, iar la urma capul. La fiecare mutilare, sfîntul multumea cu lacrimi Domnului ca îi primeste pocainta lui, daruindu-i astfel de muceniceasca moarte. Din ranile lui iesea buna mireasma de chiparos. Astfel si-a spalat acest minunat sfînt pacatul lepadarii, înfatisîndu-se cu sufletul înaintea Domnului Hristos Dumnezeu, întru împaratia Cerurilor. Sfîntul lacov Persul a luat mucenicia cam pe la anul 400. Capul lui se afla la Roma, iar parte a sfintelor lui moaste sînt în Portugalia, unde este praznuit în douazeci si doua de zile ale lunii mai.