Asa cum odinioara Anna, maica lui Samuel, s-a rugat lui Dumnezeu ca sa îi daruiasca fiu, asa s-a rugat si Ana, maica acestui Sfînt Stefan pe care îl praznuim astazi. Rugîndu-se îndelung cu credinta si din zdrobirea inimii înaintea icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu din Biserica din Vlaherne, pe Ana a cuprins-o un somn usor. Atunci ea a vazut pre Maica lui Dumnezeu cu chip stralucitor ca soarele, si a auzit un glas care a iesit din icoana: „Femeie, mergi în pace. Dupa rugaciunea ta, iata ai în pîntece fiu." Cu adevarat Ana a zamislit si a dat nastere unui fiu, care avea sa fie Sfîntul Stefan cel Nou. La vîrsta de saisprezece ani tînarul Stefan s-a îmbracat în îngerescul chip la Muntele Avxentie de lînga Constantinopol, de catre Avva loan care 1-a învatat întru toata rînduiala si întelepciunea nevointelor calugaresti. Savîrsindu-se Avva loan catre Domnul, Sfîntul Stefan a ramas în munte, continuîndu-si viata lui de rugaciune neîncetata si de nevointe aspre, pe care si le sporea mereu. Sfintenia vietii lui a atras la dînsul multime de ucenici. La vremea în care împaratul Constantin Copronimul a pornit prigoana împotriva cinstirii sfintelor icoane mai salbatic decît o facuse necuratul lui tata, Leon Isaurul, Sfîntul Stefan s-a aratat aparator cu rîvna de foc al sfintei cinstiri a icoanelor. Dementul împarat a crezut cu placere murdarele calomnii pe care ticalosii din anturajul sau i le-au strecurat la ureche, si a uneltit personal distrugerea si înlaturarea acestui barbat sfînt. Sfîntul Stefan a fost surghiunit în insula Proconnesus, apoi adus la Constantinopol, legat în lanturi si aruncat în temnita. Acolo 1-au întîmpinat trei sute si patruzeci de monahi si ei legati si închisi pentru cinstirea sfintelor icoane, adunati de prin toate tinuturile. Acesti sfinti legati în lanturi si închisi au petrecut în temnita ca si în mînastire, rugîndu-se întocmai dupa toata rînduiala mînastireasca. Ticalosul împarat 1-a osîndit pe Sfîntul Stefan la moarte. Sfîntul si-a vazut felul iesirii sale cu patruzeci de zile mai înainte, si a cerut iertare fratilor. Slugile necuratului împarat 1-au apucat pe Sfîntul si, batîndu-1 si scuipîndu-1, 1-au tîrît pe strazile Constantinopolului, poruncind gloatei fidele împaratului sa îl bata cu pietre caci acesta este „dusmanul împaratului." Un eretic 1-a lovit pe Sfint cu un lemn, astfel omorîndu-1. Asa cum înainte vreme Sfintul întîi Mucenic si Arhidiacon Stefan a fost omorît de catre iudeii cei de un sînge cu el, asa acest Sfint Stefan a fost omorît de ereticii luptatori contra sfintelor icoane, care îsi ziceau crestini ortodocsi. Acest slavit ostean al lui Hristos a luat mucenicia la anul 767, în vîrsta fiind de cincizeci si trei de ani. El s-a încununat de catre Domnul Hristos cu cununa nepieritoare a vesnicei slave.




PayPal