S-a facut vestit pîna atunci necunoscutul sat Mutalaska din Capadocia, din pricina nasterii întru el a acestui soare stralucitor al Ortodoxiei tuturor timpurilor si locurilor. Parintii lui s-au numit loan si Sofia, în vîrsta fiind de opt ani, el si-a lasat casa si parintii si s-a tuns monah în obstea monahala din apropiere, numita „a lui Flavian." Dupa zece ani, el s-a sramutat la mînastirile Palestinei, unde cel mai mult a ramas în Mînastirea Sfintilor Eftimie cel Mare (vezi pomenirea lui la 20 ianuarie) si Teoctist. Stravazatorul Eftimie a prorocit tînarului monah Sava ca va sa se faca monah mare si vestit între monahi si dascal monahilor, si ca va întemeia o lavra mai mare decît toate celelalte ale vremii lui. Dupa moartea Marelui Eftimie Sfîntul Sava s-a retras la pustie, unde a vietuit vreme de cinci ani ca sihastru într-o pestera aratata lui de un înger al Domnului. Mai apoi, dupa ce a crescut si s-a desavîrsit întru calugareasca vietuire, în jurul lui au prins a se strînge, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, multime de suflete ce însetau dupa viata duhovniceasca. Curînd numarul monahilor a fost atît de mare încît a fost nevoie sa se zideasca mînastire larga si multime de chilii. Au venit la el si frati din departata Armenie, si pentru acestia Sfîntul a rînduit o pestera aparte, în care acestia sa poata asculta dumnezeiestile slujbe în limba armeana. Murind tatal lui, vîrstnica lui maica Sofia a venit la el, iar fiul a tuns-o pre maica întru îngerescul chip, rînduindu-i o chilie departata de mînastire, unde Sofia a trait întru sfinte rugaciunui si nevointe pîna la moartea ei. Acest mare sfînt a îndurat multime de atacuri dracesti din toate partile: din partea celor de aprope ai lui, de la eretici, si de la diavoli. Dar el a iesit biruitor, deasupra tuturora: asupra celor de aproape, prin bunatate si toleranta; asupra ereticilor, prin neabatuta marturisire a adevarului Credintei Ortodoxe; iar asupra dracilor, chemînd statornic Numele lui Hristos si însemnîndu-se cu Semnul Sfintei Cruci. El a avut mai cu seama de luptat cu demonii la Muntele Castellium, unde a întemeiat o a doua mînastire. Cu totul, Sfîntul Sava cel Sfintit ajntemeiat sapte slavite mînastiri. El si cel aproape concetatean cu el, Sfîntul împarat Theodosie cel Mare, sînt socotiti a fi cei mai mari luminatori si stîlpi ai Ortodoxiei în Rasarit. Ei au corectat greselile împaratilor si patriarhilor în probleme privitoare la Sfînta Credinta, si au slujit tuturor ca pilda de viata sfînta si smerita care atrage asupra ei puterea facatoare de minuni a lui Dumnezeu. Dupa o viata îndelungata de nevointe aspre dar rodnice, Sfîntul Sava cel Sfintit a intrat întru vesnica odihna la anul 532, în vîrsta fiind de nouazeci si patru de ani. Printre multele lui lucrari minunate, sa o pomenim macar pe aceea ca el este alcatuitorul primei Rînduieli a Slujbelor din sfintele mînastiri, cunoscuta acum pretutindeni în lume drept Tipicul Ierusalimitean.




Back

PayPal