El a fost din satul Amnia din Paflagonia. La începutul vietii lui el a fost un om extrem de bogat, dar din pricina ca a facut tot timpul milostenii peste milostenii din averea lui colosala, a saracit el însusi. Cu toate acestea el niciodata nu s-a temut de saracie ci, fara sa se lase tulburat de nemultumirea sotiei si copiilor lui, el a continuat, chiar si sarac fiind, opera lui caritabila, punîndu-si nadejdea numai în Domnul Dumnezeu Care zice: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui (Matei 4: 7). Pe cînd Sfîntul Filaret îsi ara odata ogorul, a venit la el un om care plîngînd i-a zis ca i-a murit unul din cei doi boi în jug si nu poate sa are numai cu unul. Atunci Sfîntul si-a scos boul lui din jugul la care ara si i 1-a dat omului. El a dat ultimul lui cal unui om care fusese recrutat pentru razboi. El a dat vitelul ultimei vaci pe care o mai avea si, pentru ca vaca ragea dupa vitelul ei, iar vitelul nu se putea dezlipi de mama lui, i-a dat omului aceluia si vaca. Astfel Sfîntul Filaret, acum vîrstnic, a ramas cu desavîrsire fara hrana într-o casa goala. Nadejdea în Dumnezeu însa nu si-a pierdut-o nici o clipa, ci s-a aflat pururea în rugaciune catre El. Si cu adevarat Dumnezeu nu 1-a dat uitarii pe robul Lui, nici 1-a lasat de rusine înaintea celor care îi batjocoreau milostivirea sufletului, în acele vremuri pe tronul imperial se aflau împarateasa Irina si fiul ei, Constantin. Potrivit obiceiului vremii, împarateasa a trimis oameni prin întreaga împaratie, care sa îi dea de veste unde s-ar putea afla o tînara distinsa si de bun neam, pe care sa o ia de sotie pentru fiul ei, viitorul împarat. Prin tainica Purtare de Grija a lui Dumnezeu, acesti oameni au gazduit la casa Sfîntului Filaret, si acolo au observat-o pe nepoata Sfîntului, Maria, fiica fiicei lui, Hipatia. Vazînd frumusetea, distinctia si aleasa educatie a fetei, ei au luat-o si au dus-o cu cinste la Constantinopol. împaratul a iubit chipul Mariei, a luat-o de sotie, si a stramutat la Constantinopol, întru onoruri si bogatie mare, toata familia ei. Dar Sfîntul Filaret nu s-a mîndrit cîtusi de putin din pricina acestei neasteptate si fericite schimbari, ci, multumind lui Dumnezeu, a mers mai departe cu sfintele lui milostenii, înca si mai mult decît înainte, si aceasta pîna la moartea lui. Ajungînd la vîrsta de nouazeci de ani, el si-a chemat de fata întreaga familie, cu copii si nepoti, i-a binecuvîntat, si le-a lasat cu limba de moarte sa stea mereu strîns lipiti de Dumnezeu si de Legile Lui cele sfinte, si le-a prorocit tuturor, ca odinioara lacov, care va fi cursul vietii lor. Dupa aceasta el a mers la Mînastirea Rodolfia si s-a savîrsit acolo catre Domnul cu pace. La iesirea sufletului lui fata lui a stralucit ca soarele, dupa moarte din trupul lui a iesit un minunat miros de buna mireasma, iar la sfintele lui moaste s-au facut minuni. Acest barbat drept s-a stramutat la fericita odihna în anul 797. Sotia lui, Theosevia, împreuna cu toti copiii si nepotii lui, au vietuit cu placere de Dumnezeu în cealalta vreme a vietii lor si s-au savîrsit si ei cu pace catre Domnul.




Back

PayPal