Sfîntul Proclu a fost ucenicul Sfîntului loan Gură de Aur. La anul 426 el a fost sfinţit Episcop de Cizic, iar la anul 435 a fost înălţat Patriarh al Constantinopolului. El a păstorit cu multă înţelepciune şi băgare de seamă Biserica lui Dumnezeu, în timpul arhipăstoririi lui s-au întîmplat două evenimente de seamă. Primul a fost aducerea moaştelor Sfîntului loan Hrisostom [Gură de Aur] de la Comana la Constantinopol, la dorinţa împăratului şi a patriarhului deopotrivă, împăratul Theodosie cel Mic domnea atunci împreună cu sora lui, Pulheria. Al doilea eveniment a fost marele cutremur din Constantinopol, care a zguduit şi împrejurimle. Multe din cele mai mari şi mai strălucitoare clădiri din Constantinopol au fost făcute atunci una cu pămîntul. Atunci au ieşit patriarhul şi împăratul în procesiune de rugăciuni pe străzile cetăţii, împreună cu mulţime de cler, aristocraţi şi popor de rînd, spre a îmbuna dreapta mînie a lui Dumnezeu pornită asupra lor. Pe cînd poporul se ruga astfel lui Dumnezeu, un copil a fost ridicat prin minune din mijlocul lor şi înălţat prin aer în înălţimile cerului, pînă cînd nu s-a mai văzut. Apoi el a fost întors şi aşezat încetişor pe pămînt. întrebat unde a fost, copilul a zis că a fost ridicat la cer printre îngeri şi că i-a auzit pe îngeri cîntînd „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pre noi!" Auzind aceste cuvinte, tot poporul le-a intonat într-un glas, iar cutremurul a încetat pe dată. De atunci înainte, această minunată cîntare a fost adoptată de Biserică, şi introdusă în liturgica ei. Copilul a murit la scurt timp după aceea, şi a fost îngropat în Biserica Sfintei Mari Muceniţe Irina. Cu totul, Sfîntul Proclu a păstorit Biserica lui Hristos timp de douăzeci de ani şi s-a săvîrşit cu pace către Domnul, la anul 446.




Back

PayPal