El s-a născut la Roma din stirpe imperială, fiind contemporan cu Sfinţii Apostoli. Maica lui, cu doi fii ai ei şi fraţi ai lui, au călătorit pe mare şi s-au pierdut într-un naufragiu, fiind aruncaţi fiecare în alt loc. Tatăl lui a plecat pe mare să-şi caute soţia şi cei doi fii şi s-a pierdut şi el. Ajungînd la vîrsta de douăzeci şi patru de ani, Clement a pornit la rîndul lui să îşi caute părinţii şi pe cei doi fraţi. Atunci 1-a cunoscut la Alexandria pe Sfîntul Apostol Barnabas, urmîndu-i după aceea Sfîntului Apostol Petru, care deja îi avea ucenici pe fraţii lui, Faustin şi Faustinian. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Sfîntul Apostol Petru a fost acela care a descoperit-o şi pe maica fiilor, care era o bătrînă nevoită să-şi cerşească pîinea, iar mai apoi 1-a aflat şi pe tată. Aşa s-au aflat membrii acestei familii, şi aşa s-au reîntors ei cu toţii la Roma, însă Creştini. Sfîntul Clement nu s-a mai despărţit de Marele Apostol Petru, care 1-a sfinţit episcop mai înainte de moarte. După martiriul Sfîntului Petru, episcop al Romei, pentru scurtă vreme, a fost Preasfinţitul Lin, iar lui i-a urmat Preasfinţitul Cletus, care de asemenea a păstorit puţin timp Roma. Acestora le-a urmat în scaunul episcopal al Romei Sfîntul Clement. El a păstorit Biserica lui Dumnezeu de la Roma cu o rîvnă de foc, aducînd zilnic la sînul ei mulţime de oameni salvaţi de la păgînism. Pe lîngă aceasta, el a rînduit şapte cronicari care să însemneze întocmai vieţile sfinţilor mucenici care în acele vremuri erau omorîţi pentru Hristos cu miile, împăratul Traian 1-a surghiunit pe Sfîntul Clement la Cherson, unde Sfîntul a aflat ca la două mii de creştini surghiuniţi şi ei acolo. Ei cu toţii erau siliţi să muncească ca ocnaşi în carierele de piatră, în locuri cu totul lipsite de apă. Creştinii 1-au primit pe Sfîntul Clement cu bucurie nespusă, el facîndu-li-se lor izvor viu de mîngîiere duhovnicească. Sfîntul Clement cu rugăciunea a făcut să izvorască apă în acel loc secetos. El a adus o mulţime atît de mare de băştinaşi Chersoniţi la Hristos, încît în timpul unui an a fost nevoie să se zidească un număr de şaptezeci şi cinci de biserici. Ca să îl împiedice să răspîndească mai departe credinţa creştină autorităţile 1-au osîndit pe Sfîntul Clement la moarte, legîndu-i o piatră de gît şi aruncîndu-1 în mare, la anul 101. Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni au fost scoase din apele mării de abia în vremea Sfinţilor Chirii şi Metodiu [aproximativ după şapte sute de ani].




Back

PayPal