Sf. Muceniţe Cecilia

Ea s-a născut la Roma din părinţi slăviţi şi foarte bogaţi. Ea a avut credinţă mare în Hristos Domnul şi rîvnă fierbinte pentru Sfînta Credinţă. Făcînd jurămîntul eternei feciorii înaintea lui Dumnezeu, Sfînta Cecilia a îmbrăcat pe dedesubtul hainelor strălucite la care o obliga rangul, cămaşă aspră, semnul nevinţelor. Părinţii ei au obligat-o la căsătoria cu păgînul Valerian, dar Cecilia, sfătuindu-1 pe mirele ei în noaptea nunţii din destul, 1-a dobîndit pentru Sfînta Credinţă căci, urmînd sfatul ei, el a mers la Episcopul Urban şi a primit Sfîntul Botez. Apoi Valerian 1-a adus la Hristos şi pe fratele lui, Tiburtie. Curînd după aceea ambii fraţi au fost osîndiţi la moarte pentru credinţa lor. Credincioşia lor a rămas de nezdruncinat chiar şi înaintea morţii. Duşi fiind la locul de ucidere, aceşti fraţi minunaţi 1- au dobîndit pentru Hristos şi pe comandantul gărzii, Maximus. Ei cu toţii au fost omorîţi pentru Hristos Domnul. Sfînta Cecilia a îngropat cu cinste la un acelaşi loc sfintele lor trupuri. Ea a fost apoi adusă la judecată, căci neobosită propovăduia rodnic Credinţa Creştină la păgîni. Ea a luminat cu lumina adevărului într-o singură seară ca la patru sute de suflete. Intrebînd-o judecătorul care este sursa curajului ei, ea a răspuns: „Conştiinţa curată şi credinţa neîndoielnică." Sfînta Cecilia a fost torturată bestial, apoi osîndită la moarte prin decapitare. Călăul a lovit-o de trei ori cu sabia peste gît, fără ca să o poată ucide. Ea doar s-a rănit, iar din rănile ei a curs sînge mult, pe care credincioşii 1-au strîns în batiste, burete şi vase ca să le fie spre vindecare şi mîntuire. Trei zile mai tîrziu, sfînta fecioară şi muceniţă a lui Hristos şi-a dat mucenicescul ei suflet în mîna lui Dumnezeu, întru Care ea acum se bucură veşnic. Sfînta Cecilia a luat cununa muceniciei împreună cu ceilalţi cam pe la anul 230. Sfintele ei moaşte se află la Roma, în biserica cea închinată ei. în Occident Sfînta Cecilia este cinstită ca patroană a cîntărilor şi muzicii bisericeşti.