Sf. Mucenic Iulian

în vremea împaratiei lui Antonin, Sfîntul Iulian a trecut marea din Dalmatia în Campania de astazi [din Italia]. El a fost un tînar foarte frumos la trup, si cu sufletul închinat cu totul lui Dumnezeu. Pe drum el a întîlnit trupe imperiale pornite sa aresteze crestini. Iulian le-a zis : «Pace voua, fratilor!» Vazîndu-i frumusetea si blîndetea chipului, cît si forma salutului, soldatii 1- au suspectat ca este crestin. Iulian a raspuns întrebarilor lor si lea zis: «Crestin sînt, si m-am nascut în Dalmatia.» Iulian le-a mai marturisit acelora ca a pornit în calatorie chiar în scopul de a îi întoarce pe pagîni la Unul Adevaratul Dumnezeu. Soldatii 1-au batut salbatic, si dupa aceea 1-au aruncat într-o groapa adînca, unde mucenicul lui Hristos a ramas timp de sapte zile, fara nici un ajutor omenesc, îngerul Domnului a venit la el si i-a adus hrana din cer. Adus înaintea scaunului idolatru de judecata, Sfîntul Iulian a stat tare ca diamantul. Vazînd curajul, linistea si taria lui în Credinta, treizeci de barbati s-au întors atunci la Hristos. Osîndit la moarte fiind, Sfîntul Iulian a îngenuncheat si a înaltat ruga înaintea lui Dumnezeu, multumind Lui pentru cinstea muceniciei si rugîndu-L pre El sa aiba mila de toti cei care vor alerga la ajutorul lui, cinstindu-i pomenirea. Sfîntul Mucenic Iulian a fost decapitat cu un topor si asa si-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.