Scoaterea Sf. Cruci

Aceasta sfînta sarbatoare s-a instituit la dorinta comuna a ortodocsilor greci si rusi, reprezentati de împaratul Manuel al Bizantului, respectiv de Cneazul Andrei al Rusiei, întru praznuirea biruintei simultane pe care au repurtat-o rusii asupra bulgarilor, iar grecii asupra sarazinilor. In amîndoua aceste batalii oastea crestina a grecilor si rusilor au purtat sfinte cruci în chip de stindarde, dintru care la vremea lutpelor au stalucit raze ceresti. De aceea s-a hotarît ca la fiecare zi întîi a lunii august, sa fie adusa cu procesiune Sfînta Cruce în mijlocul Bisericii celei Mari din Constantinopol [Aghia Sofia], iar apoi sa fie purtata pe strazile Constantinopolului spre a fi cinstita de popor, si spre Slava lui Dumnezeu care a dat atunci prin ea biruinta rasunatoare în mîinile crestinilor. Sfînta Cruce care se aducea astfel în Biserica cea Mare în fiecare an, apoi se purta în procesiune prin întreaga cetate, era chiar Sfînta Cruce pe care fusese rastignit Mîntuitorul, si care se pastra în Biserica curtii imperiale. Ea era scoasa din biserica imperiala la 31 iulie, dusa cu solemnitate si sfintenie în Aghia Sofia, iar de acolo în procesiuni prin întreaga cetate, spre sfintirea poporului, pamîntului si vazduhului. La 14 august Sfînta Cruce era purtata solemn înapoi la biserica imperiala.