Peacuviosului Vadim Arhimandritul si a celor sapte ucenici ai lui

în timpul împaratiei persanului împarat Sapor, Vadim era staretul unei anumite mînastiri, fiind vestit si pentru marea lui milostenie. La porunca lui Sapor acesta a fost aruncat într-o închisoare împreuna cu sapte dintre ucenicii sai. De asemenea închis în acea în închisoare se afla si un print pe nume Nirsan, si el crestin. Ei zilnic erau scosi afara si batuti cumplit. Printul Nirsan mai cu seama era la capatul puterilor; el se gîndea sa se lepede de credinta si sa se închine soarelui, asa cum voiau persanii. Lucrul a fost cum nu se poate mai pe placul lui Sapor, care îi promitea printre altele lui Nirsan si împroprietarirea cu toate domeniile si cu toata zestrea Mînastirii staretite de Vadim, daca însusi Nirsan cu mîna lui îi va taia capul staretului. Nirsan a facut aceasta. El s-a aplecat ca un las asupra capului lui Vadim, lovindu-1 de mai multe ori pîna cînd a reusit sa-1 ucida; dar imediat dupa aceea, cuprins de disperare, s-a sinucis cu aceeasi sabie. Asa si-a aplicat nenorocitul tradator cu mîna lui pedeapsa pentru omorîrea celui drept. Sfintul Vadim a luat mucenicia la anul 376.