Sf. Gheorghe, episcopul Amastridiei

Acest cuvios era fiu de parinti binecredinciosi, al caror nume era Teodor si Megeta si locuia in tinutul numit Cromin. Parintii lui, neavand copii, se rugau lui Dumnezeu prin post si fapte bune, sa le dea si lor un prunc. Ajungand ei la adanci batraneti li s-a vestit prin dumnezeiesc glas atat zamislirea celui ce era sa se nasca din ei, cat si numirea si darul preotiei pe care avea sa le poarte. Nascandu-se acesta, a lepadat indulcirile tineretilor, si a imbratisat pe cele statatoare si nu s-a lenevit la invataturile dumnezeiesti si omenesti. Pentru aceasta parintii sai, vazand propasirea lui, slaveau pe Dumnezeu. Si astfel dupa ce s-a invatat de-ajuns, s-a dus la muntele Siriei, si afland acolo un cinstit batran a luat de la el schima monahiceasca; mutandu-se acela catre Domnul, s-a dus la Vunita, supunandu-se la toata aspra vietuire si sihastrie. Si fiindca episcopul bisericii Amastridei s-a mutat catre Domnul, acest sfant prin vointa dumnezeiasca si cu acordul preotilor, fara ca el sa voiasca, a fost suit pe scaunul arhieriei, si asezat ca lumina in sfesnic. Fiind hirotonit in Constantinopol si ducandu-se la scaunul sau, toate se savarseau prin osardia sa, adica: asezamintele cele sfinte, buna podoaba Bisericii, oranduiala sfintitei tagme, ajutorarea orfanilor si a vaduvelor, case de ospatare pentru saraci, plati de datorii si inainte de toate dreapta credinta catre Dumnezeu. Pe langa acestea inca si semne si minuni de tot felul se savarseau printr-insul. Si astfel bine petrecandu-si viata, s-a mutat din acestea de aici in pace, dandu-si duhul in mainile lui Dumnezeu.