Sf. Mucenici Trofim, Savatie si Dorimedont

în veacul al treilea, în timpul domniei împăratului Probus, pe cînd Atticus era guvernatorul Antiohiei, au sosit în această slăvită cetate doi cetăţeni de vază, Creştini cu credinţa, Trofim şi Savatie. Ei au picat tocmai în toiul unui festival păgînesc, în care se aduceau jertfe idolului lui Apollon, ce se afla lîngă Dame. Observîndu-se că aceşti cetăţeni nu participă la necuratele jertfe, cineva 1-a informat de aceasta pe Atticus. Atticus i-a adus pe cei doi la judecată, şi văzînd că ei refuză să se lepede de Hristos, i-a torturat în chip bestial, pe rînd. După ce 1-a torturat şi 1-a bătut astfel pe Trofim, Atticus 1-a trimis în Frigia la Dionisie, care era un călău şi mai bestial al creştinilor decît el. Apoi Atticus 1-a scos pe Savatie din închisoare şi a început să îl judece după felul păgînesc. întrebat fiind care îi este patria şi rangul, Savatie a zis: "Rangul meu şi patria mea şi slava mea şi bogăţia mea sînt Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, Carele Viu este în veci, şi prin a Cărui Providenţă s-au făcut şi se ţin în viaţă toate cîte sînt." Pentru acest răspuns el a fost bătut şi sfîşiat cu unghii de fier pînă cînd i s-au văzut oasele de sub carne, în aceste torturi bestiale Sfîntul şi-a dat duhul său. în Frigia, călăul Dionisie 1-a dat pe Trofim unor torturi încă şi mai mari, căci îl chinuia bestial, apoi îl arunca în închisoare spre a-1 scoate la torturi şi mai mari. Dar la el în temniţă venea un cetăţean de vază al acelei cetăţi, Dorimedont, care în taină era Creştin, şi îi slujea lui. Cînd a aflat despre acestea torţionarul, el i-a torturat şi pe Trofim şi pe Dorimedont la fel, apoi i-a aruncat la fiarele sălbatice, dar fiarele sălbatice nu s-au atins de ei. Sfîntul Dorimedont chiar a strigat la ursoaică şi a tras-o de urechi, spre a o provoca să îl sfîşie, dar ursoaica s-a făcut chiar mai blîndă. La urmă călăul a poruncit ca Sfinţii Trofim şi Dorimedont să fie decapitaţi cu sabia. Sufletele acestor doi sfinţi mucenici sălăşluiesc acum în ceruri.