Sf. Eumenie, episcopul Gortinei

încă din tinereţile lui, Sfîntul Eumenius a urmat din toată inima lui Hristos, eliberîndu-se astfel de două mari greutăţi: de greutatea averilor şi de greutatea trupului. De prima greutate s-a eliberat dăruindu-şi toate averile săracilor şi nevoiaşilor, iar de a doua prin postiri aspre. Astfel, el s-a vindecat mai întîi pe sine însuşi, iar apoi a putut să îi vindece şi pe alţii. Despătimindu-se şi umplîndu-se de harul Duhului Sfînt, Eumenius a strălucit cu o lumină care nu s-a putut ascunde. După cum s-a scris, Nu poate o cetate aflată pe vîrf de munte să se ascundă (Matei 5: 14). Tot aşa nici Sfîntul Eumenius nu a putut să rămână ascuns lumii. Dînd mărturie de sfinţenia vieţii lui, poporul cetăţii Cortina 1-a ales pe Eumenius Episcop, iar Sfîtnul Eumenius bine a păstorit turma lui Hristos din acea cetate. El a fost tatăl sărmanilor, bogăţia nevoiaşilor, mîngîierea întristaţilor, vindecătorul bolnavilor şi minunat făcător de minuni. El a lucrat minuni multe cu rugăciunea: el a îmblînzit un şarpe veninos, a scos afară demoni şi a vindecat mulţime de bolnavi, nu doar în cetatea lui, ci şi la Roma, şi în Thebaida. în Thebaida, la o vreme de mare secetă, el a adus ploaie îmbelşugată cu rugăciunea către Domnul. Acolo, în Thebaida, şi-a încheiat Sfîntul Eumenie şi viaţa cea pămîntească, de la care s-a strămutat la locaşurile cele cereşti ale lui Hristos. Sfîntul Sfinţit Eumenie a vieţuit şi s-a nevoit în veacul al şaptelea.