Sf. Mucenici luventius şi Maximinus

Se cunoaşte foarte puţin despre viaţa acestor doi sfinţi bărbaţi, dar mucenicia lor pentru Hristos este cunoscută dinr-o minunată predică a Sfîntului loan Gură de Aur închinată lor. Ei au fost ostaşi în timpul împărăţiei lui Iulian Apostatul, într-o discuţie ce o purtau cu alţii cu prilejul unei serbări militare ei au condamnat faptele împăratului Iulian Apostatul de prigonire şi ucidere a creştinilor. Părerea lor a ajuns la urechile Paravatului [Apostatului], care a porunict aruncarea lor în temniţă. Unii din anturajul împăratului au venit la ei în închisoare, încercînd să îi lămurească să se lepede de Credinţă. Ei le-au zis lui luventius şi lui Maximinus că mulţi dintre camarazii lor deja se lepădaseră de Hristos. La acestea, cei doi au răspuns potrivit nobleţei lor: „Atunci cel puţin noi trebuie să stăm tari, şi să plătim cu jertfa noastră şi pentru lepădarea camarazilor noştri." Ei au fost ucişi la întunericul nopţii prin decapitare, dar sfintele lor moaşte au fost aflate, văzîndu-se că sînt şi făcătoare de minuni.