Sf. Mucenic Solohon

Solochon a fost egiptean de neam si soldat roman sub comanda lui Campanus, în timpul domniei raului împarat Maximian. Cînd a iesit porunca în rîndurile armatei ca tot soldatul sa aduca jertfe idolilor, Solochon a declarat pe fata ca el este crestin. Asa au facut si doi dintre camarazii lui: Pamfamir si Pamfilon. Campanus a poruncit ca toti trei sa fie biciuiti si torturati cu curzime, torturi în timpul carora Pamfamir si Pamfilon au si murit. Dar Solochon a supravietuit, si de aceea Campanus a poruncit ca el sa fie torturat cu si mai mare salbaticie. El a poruncit sa i se deschida gura cu un jungher si sa i se toarne pe gît jertfele idolilor. Dar mucenicut a rupt lama jungherului cu dintii lui neînghitind necuratele si scîrboasele jertfe. La urma ei i-au strapuns capul prin urechi cu o pana si 1-au lasat sa moara în chinuri. Crestinii 1-au luat pe mucenic si 1-au adus la casa unei vaduve. El acolo încet-încet a început sa se vindece oarecum, putînd sa guste si mîncare si apa. El a continuat sa-i povatuiasca pe crestini sa stea tari în marturisirea credintei si în jertfirea pentru ea, chiar cu pretul vietii. Dupa acestea, multumind lui Dumnezeu, el si-a încheiat alergarea pamînteasca si s-a înfatisat înaintea Domnului în împaratia Cerurilor la anul 298.