Sf. Cuvioasa Elisabeta

înca din frageda ei tinerete aceasta Elisabeta a intrat în cinul monahal, în Mînastirea Sfintilor Cosma si Damian din Constantinopole, luînd asupra sa mari si aspre nevointe ascetice, din dragoste pentru Hristos si pentru mîntuirea sufletului ei. Ea se socotea pe sine mireasa lui Hristos, socotind întreaga lume ca si cînd nu ar fi fost. Marea ei milostivire catre oameni, mai ales catre cei bolnavi si suferinti, venea din marea ei dragoste de Dumnezeu. Prin darul Sfîntului Duh, preacuvioasei Elisabeta i s-a dat putere asupra bolilor, si ea vindeca mult popor de suferintele lor. Ea a fost vazuta stînd la rugaciune toata noaptea, înconjurata în întregime de lumina nezidita. Dupa moartea ei, sfintele ei moaste aveau si ele puterea facerii de minuni, multi bolnavi si suferinzi aflîndu-si la ele vindecare desavîrsita, de-a lungul tuturor veacurilor de la moartea ei încoace. Sfînta Preacuvioasa Elisabeta a adormit cu pace si a intrat în bucuria locasurilor celor ceresti ale Stapînului Hristos la anul 540.