Sf. Cuvios Dia

Sfîntul Dia s-a nascut din parinti crestini, în Antiohia Siriei, înca din frageda lui tinerete el a fost dat la învatatura cea sfînta, sub calauzirea unor barbati calauziti de Duhul Sfînt, afierositi vietii celei monahicesti si asprelor petreceri. Cuviosul Dia s-a luptat mult cu diavolii patimilor trupului, dintru care lupte cu mila lui Dumnezeu iesind biruitor, a primit de la El marele dar al facerii de minuni, în rugaciunile lui, Sfîntul cuvios Dia se îndrepta mai ales catre Sfînta Treime. El a facut minuni mari si înfricosate numai cu puterea rugaciunii. El a facut sa înfloreasca toiagul sau cel uscat, a umplut cu izvoare de apa un put sec, si a facut sa moara un om necredincios, apoi sa învie iar. Dupa o anume vedenie ce i s-a aratat de doua ori, Cuviosul Dia a parasit Antiohia si s-a salasluit lînga Constantinopol, aproape de cetate, unde si-a continuat viata lui de nevointe aspre. Vestea lui s-a raspîndit repede, astfel încît însusi împaratul Teodosie cel Mic a venit sa-1 cerceteze si sa primeasca de la el cuvînt de zidire a sufletului. Patriarhul Atticus 1-a hirotonit atunci pe Dia întru preot. Traind multi si îndelungati ani, cuviosul Dia s-a pregatit de moarte: el a primit Sfînta împartasanie, i-a povatuit pe frati, s-a întins pe patul sau si, înaintea ochilor tuturor celor strînsi acolo, sa aflat mort. Vestea adormirii Cuviosului Dia a atras la cinstita lui înmormîntare multime de popor si de fete înalte, între care Patriarhul Atticus al Constantinopolului, si Patriarhul Alexandru al Antiohiei. Dar pe cînd se pregateau sa îl duca pe Cuviosul Dia la groapa, acesta s-a ridicat de pe catafalcul sau, ca si dintr-un somn, si a zis: „Dumnezeu mi-a mai daruit cincisprezece ani de viata." Astfel, cuviosul Dia a mai trait înca cincisprezece ani, întocmai, aducînd pre multi la calea mîntuirii, vindecînd multime de popor de grele boli sufletesti si trupesti, si ajutînd pre multi, întru ale lor felurite suferinte cumplite si nevoi. El la urma si-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu Caruia cu dragoste si credinta I-a slujit în toata îndelungata lui viata. El s-a odihnit la anul 430, aflîndu-se la cele mai adînci batrîneti.