Cuviosului Parintelui nostru Calist, patriarhul Constantinopolului

Ca ucenic al Sfîntului Grigorie Sinaitul, Calist a dus timp de douazeci si opt de ani o viata de mari nevointe la Sfîntul Munte Athos, în Schitul Magula si la Mînastirea Filoteu. El a întemeiat mai dupa aceea Mînastirea Sfîntului Mamas. El a fost ridicat Patriarh al Constantinopolului la anul 1350. Dupa patru ani, el s-a retras din scaunul patriarhal si s-a retras înapoi în Sfîntul Munte. Dar în timpul domniei lui loan Paleologul, el a fost chemat înapoi în scaunul lui, pe care a ramas pîna la moarte. El s-a odihnit întru Domnul la anul 1368, pe cînd se afla în calatorie la Serres, pornita spre a o întîlni pe Tarina sîrbilor Elena, care îi ceruse ajutorul împotriva turcilor. Sfîntul Calist a alcatuit, împreuna cu Sfîntul Ignatie Xantopol, o minunata carte scrisa spre folosul monahilor, în afara de aceasta, el a scris Vietile Sfintilor Grigorie Sinaitul si Teodosie de la Târnovo, precum si multe predici. Minunata este si întîmplarea prin care marele Sfînt Maxim Capsokalivitul a prorocit care avea sa fie moartea Patriarhului Calist. Indreptîndu-se catre Serbia, Calist a calatorit pe la Sfîntul Munte, întîlnindu-se cu el, Sfîntul Maxim i-a zis: „Acest Batrîn nicicînd nu-si va mai revedea turma lui, caci în urma lui se aude fericita cîntare de îngropaciune: Fericiti cei Jar a prihana în cale, care umbla în Legea Domnului (Psalmul 118: 1)."