Sf. Mucenic Ermie

Ermie a slujit ca soldat în armata imperiala pîna la adînca sa batrînete, cînd s-a încununat si cu mucenicie pentru Hristos împaratul Dumnezeu. Cum raul judecator a încercat în van sa-1 înduplece pe Ermie sa se lepede de Sfînta Credinta si sa jertfeasca idolilor, el a poruncit sa se zdrobeasca dintii lui Ermie cu o piatra si sa i se jupuiasca pielea fetei cu un cutit. Dupa acestea 1-au aruncat într-un cuptor de foc, dar harul lui Dumnezeu 1-a pazit, si Ermie a iesit de acolo. Apoi, la porunca judecatorului, el a fost silit sa bea otrava pregatita de un vrajitor, dar ea nu i-a putut face mucenicului nici un rau. Vazînd aceasta, vrajitorul a ramas uluit si pe data L-a marturisit si el cu glas mare pe Hristos, din care pricina a fost decapitat pe loc. Dupa aceea tortionarii i-au scos mucenicului ochii, iar el a rabdat fara plîngere; în loc de aceasta, el i-a strigat judecatorului: «la-ti ochii acestia ai mei trupesti, judecatorule, care mie nu-mi mai trebuie; ci ochii mei cei adevarati sînt în inima, si cu ei vad lumina adevarului.» Ermie atunci a fost spînzurat de picioare dar toti cei din jurul lui care au facut aceasta au orbit si au început sa umble împiedicîndu-se si cazînd. Sfîntul Ermie le-a strigat ca sa se apropie de el, si-a pus mîinile peste ei si le-a redat vederea, cu rugaciunile catre Dumnezeu. Vazînd acestea, judecatorul s-a salbaticit ca o fiara turbata, a scos junghierul si i-a taiat capul omului lui Dumnezeu. Crestinii au luat în taina trupul Mucenicului Ermie si 1-au îngropat cu cinste. Sfintele lui moaste vindeca minunat pe toti bolnavii de toate bolile lor grele si de toate nenorocirile. Sfîntul Ermie a luat mucenicia la anul 166, în timpul domniei împaratului Antonin.