Sf. Mitrofan, primul patriarh al Constantinopolului

Tatal lui, Dometie, fratele împaratului roman Probus, în timpul prigoanelor si-a scapat viata fugind de la Roma, deoarece era crestin. El s-a refugiat la Bizant. Titus, Episcopul Bizantului, 1-a hirotonit întru presbiter (preot). Urmînd mortii lui Titus, Dometie a fost ridicat pe tronul episcopal din Bizant. Dupa moartea si a lui, fiul lui cel mai vîrstnic, Probus, a fost ridicat pe scaunul episcopal, iar dupa moartea lui Probus, sceptrul pastoririi i-a revenit lui Mitrofan. Cînd împaratul Constantin cel Mare 1-a vazut pentru întîia oara pe Mitrofan el 1-a iubit ca pe un tata. în timpul Primului Sinod Ecumenic de la Niceea (din anul 325), Mitrofan era deja în vîrsta de una suta si saptesprezece ani. Neputînd deci participa el însusi la lucrarile Sinodului, 1-a ales pe vicarul lui, Alexandru, ca sa mearga în locul lui. împaratul a cerut Sinodului sa-i confere lui Mitrofan titlul de Patriarh. Astfel, Mitrofan a fost cel dintîi Patriarh al Constantinopolului. Dupa aceea împaratul a invitat întregul Sinod sa mearga si sa cerceteze pe batrînul arhipastor, care fiind atît de vîrstnic si de slabit era întru cele mai de pe urma ale lui. Cînd împaratul 1-a întrebat pe cine ar dori sa lase pastor în locul sau, Mitrofan 1-a numit pe Alexandru din Alexandria. Apoi i-a zis lui Alexandru: „O frate, eu pe tine te las ca pe cel mai vrednic urmator al meu!" Apoi Mitrofan a luat mîna Arhidiaconului Atanasie [cel care avea sa fie Sfîntul Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei] si 1-a laudat înaintea tuturor. Dupa aceasta prorocie, Mitrofan si-a cerut iertare de la toti, iar în urmatoarele zece zile s-a petrecut iesirea sufletului sau care Domnul, la anul 325.